Despre scrisori de suflet
Să primesc scrisori de apreciere este un fenomen ce se întâmplă rar, am citit o statistică undeva că doar 0,01 % din cititorii unui blog își fac timp, curaj și vor să răspundă celor ce le bucură ziua cu gânduri așternute pe un ecran ( pe foaie nu mai e cazul, decât foarte foarte rar). Pentru că în 5 ani aș putea număra cel mult 5 astfel de scrisori, îmi iau libertatea de a publica cea mai recentă scrisoare primită.
Nu o fac pentru a mă lăuda cu aprecierile primite, o fac pentru că din ea răzbate un zbucium pe care l-am trăit și eu și de care am reușit să mă rup. Mă bucur că nu am credite, că nu rup ușa la birou zi de zi după un program fix, că fac ceva ce-mi place și că asta se schimbă zi de zi. Dovada apare în paginile revistei www.stejarmasiv.ro, atunci când public articole cu subiecte diferite. Recent se întâmplă tot mai des, cu și despre oameni reali, autentici, care se bucură de lemn la fel de mult ca mine.
Mă bucur și aș vrea pentru toți cei care simt la fel să poată să dezbrace haina convenționalului și să elibereze propria persoană de povara conformismului dictat de nevoile financiare. pentru a subscrie destainuirii Nicoletei, sub textul publicat de ea am sa public imaginea cu casuta mea de vis, care urmează să apara cu noroc în următoarea lună – dac-or vrea meșterii, vremea și puterea de lucru să conspire favorabil.
Buna seara!
Nicoleta
Casuta mea de vis, prima fază – magazia
Nu o voi face din stejar, așa cum este în imaginile acestea, ci din brad, cu ajutorul meșterului din Ieud. Vreau sa scriu un articol complet, dupa ce e gata, și am strâns imagini cu fazele intermediare ale executiei, deocamdata e gata fundația și zidul de caramida perimetral. Nu îmi permit ardezie, însă sper să aleg o învelitoare metalică potrivită și mai ales conform cu destinația și finanțele reale.
Mulțumesc Nicoleta, pentru una dintre acele scrisori care îmi dau imboldul de a continua.
