Scule vechi din lemn pentru dogărie

Acum o săptămână am fost în vizită la unchiul Mihai, în apropiere de Buzău. Vremea bună am dus-o noi, că până atunci plouase cu găleata. Gospodar mare, unchiul Mihai a moștenit de la tatăl lui priceprea și sculele necesare pentru a face căzi, baricuri și butoaie din lemn, din acelea pe care azi le mai găsești doar la țară, prin gospodării. Meșterii pricepuți, ce le făceau odinioara, au devenit marfă rară, tot mai greu de găsit și cred că vom ajunge să le mai vedem doar la muzeu. Unchiul meu e om de la oraș, reîntors la sat cu aplecare spre pământ de drag, nu de obligație, care pune suflet, dar și inteligență în ceea ce face. Dogăria o practică doar pentru întreținerea din propria gospodărie și văd în ochii lui, când vorbește despre lemn, grădină sau câmp că ar vrea să facă mai multe decât poate sau are timp.

Dogăria este o îndeletnicire care nu poate ține pasul cu tehnica modernă, dar se pierde în acest fel tocmai descentralizarea cunoștințelor și ajungem să depindem în totalitate de producția aflată la distanță. Când se va întâmpla să nu mai avem acces la sursa modernă a unor produse vom fi pierdut deja dintre noi pe acei semeni care ar fi putut produce în regie proprie, bazați doar pe îndemânare și răbdare, cu perseverență și în timp mult mai lung, produse similare. Teoretic avansul tehnologic ne face să producem mai repede și mai ieftin un produs, dar nu neapărat mai bun sau mai durabil.

Nu cunosc această meserie, știu doar caracteristicile de suprafață, generale, în schimb am fost impresionat de colecția de scule vechi din lemn pe care unchiul Muhai le deține. Poate ar fi trebuit să le notez numele fiecăruia, dar sunt aproape convins că unele denumiri n-au fost transcrise pe hârtie niciodată și sunt cunoscute doar de cei din breasla dogarilor. Poate n-aș fi fost în stare nici să le scriu corect, de aceea le-am fotografiat.

Imaginile sunt destul de slabe calitativ, le-am realizat cu telefonul mobil, după ce am șters praful de pe ele. Colecția de scule vechi include rindele dintre cele mai diverse și ciocane de toate formele și dimensiunile. Mi-a plăcut varianta de punctator sau scula de însemnat prin zgâriere, despre care am aflat că e superioară creionului pentru că nu se șterge.

Realizez de fiecare dată când am contact cu tehnica primitivă a meșteșugarilor vechi că pierdem atât de mult prin lipsa grijii pentru păstrarea lor, iar viața e atât de scurtă și de plină pentru fiecare dintre noi încât nu avem timp să ne aplecăm spre învățarea tuturor acestor priceperi care ne plac și ne-ar încânta să nu se piardă.

Scule vechi din lemn pentru dogărie

Cu drag, de modă veche.