Timp si bani – Te-ai gândit vreodată cât este necesar și suficient?

În timp si bani se măsoară tot ceea ce ne înconjoară, și scriu azi despre aceste două concepte abstracte mânat de o nedumerire personală care mă frământă. Cât timp si bani sunt necesari pentru a te declara mulțumit și pentru a te putea apleca suficient de mult asupra altor preocupări? Mai avem alte năzuințe?

Cei săraci au timp, cei avuți au bani, fiecăruia îi lipsește ceva într-o vreme când cele două concepte sunt legate unul de celălalt. Alergăm să câștigăm, mânați din spate de o societate orientată spre bunăstare materială. Consumăm timp ca să gândim cum să facem mai mulți bani, dedicăm o viață acestui deziderat. Banii care ne ajung pe mână vin și se duc, suntem ca gara pentru trenuri. Undeva acest fluviu care curge necontenit, al valorilor circulate, ne include și pe noi, pe fiecare ca individ, ca o stație temporară, fără sedimentare, fără a ne opri și a câștiga mulțumire, ci doar o foame mai mare de a reuși să facem să treacă mai mulți bani prin mâna noastră.

Nu rămâne nimic după ce-i cheltuim, doar efemeritate.

Omenirea a avut de-a lungul istoriei alte țeluri, s-a concentrat să descopere, să inoveze, să avanseze ca și nivel pentru a se detașa de nevoia primordială a hranei. Omul este singurul animal care azi nu mai aleargă după hrană, fiindu-i asigurată această resursă cu efort minim, sau chiar deloc. Viața noastră nu mai depinde de asigurarea alimentelor, nu asta este preocuparea căreia îi dedicăm azi timp si bani.

Scriu asta gândindu-mă că aș vrea timp mai mult pentru familie, aș vrea să pot să muncesc fără să aștept bani în urma efortului depus, aș vrea să pot face o perioadă mai lungă de timp activități lipsite de factorul generator de bani. Ca urmare, e necesar să înțelegem fiecare cât timp suntem dispuși să vindem pentru bani. Un program de la 8 la 18 dedicat serviciului ( indiferent că suntem angajați sau proprietari de firme) ne reduce la aproape inexistentă perioada în care cu familia facem ceva de luni până vineri. Apoi sâmbătă și duminică încercăm să acoperim alte aspecte, neglijate, dar o facem pe grabă, că și bifarea unei liste.

Dacă mai punem la socoteală evenimentele neprogramate sau cele necesare unui confort moral minim, vizite la prieteni, părinți, aprovizionare, obligațiile sociale sau evenimente, constatăm că ni se scurg zilele, săptămânile, lunile și invariabil anii printre degete. Fugim spre concedii, consumăm rapid și în exces ceea ce am plătit, cumpărăm ceea ce nu ne este necesar, urmărim oferte și reduceri la produse care n-au legătură cu nevoile, cheltuim în avans bani pe care nu-i deținem, promițând în schimb veniturile incerte ce vor veni, cu amanetarea timpului viitor.

Scârbiți, la o vreme târzie de uzură morală, sau fizică cel mai adesea, nemulțumiți de rezultatul consumului de timp si bani după câteva decade de ”activitate” devenim filozofi expirați, încercând să ne găsim confortul frustărilor ce ne macină și atribuim explicații fantasmagorice nereușitei noastre. E de vină șeful, societatea, clasa politică, conjuncturile astrale, ghinionul … oricine, dar nu noi.

S-a exprimat deja o formulă care calculează percepția valorii banilor în timp – sursa Investopedia.

Banii au ajuns virtuali, criptomonedele – la fel ca și timpul, o acceptare generală asupra măsurării unui parcurs. Mi-amintesc despre viteza trecerii timpului așteptând sosirea unei persoane dragi sau verdictul medical într-un spital. Un studiu spunea că nu timp sau bani ne lipsesc, ci schimbarea modului în care le prețuim. Prețuirea trebuie să aibă legătură cu valoarea personală a reușitei de a folosi cele două resurse.

Când reușim totuși să ne autoevaluăm corect, nu facem nici în ceasul al 12-lea nimic folositor cu viața noastră. La pensie, indiferent ce mai înseamnă această perioadă din viețile noastre, așteptăm fataliști sfârșitul, dăm sfaturi provenite din trecutul nostru către generații care nu ne ascultă, preocupate să-și aducă propriul obol de timp și bani unui ciclu nou de vieți irosite.

Despre fericire am scris deja – Fericirea – considerente din perspectiva mea, personală. Desfid termenul de ”entertainment” n-avem cu adevărat nevoie de o gâdilare a simțurilor pentru a ne provoca bună dispoziție.

Nu-s deloc pesimist, scriind acum, ci într-o stare de constatare generată de sentimentul de atipic în care aleg să-mi duc propria existență. Nu-s bun de model sau nu pot fi dat exemplu, pentru că am înțeles că propriile mele preferințe nu corespund cu ale majorității. Nu aparțin unui șablon, simt că deciziile care mie-mi par firești sunt paralele și neconvergente cu trendul general. Mă bucură fapte și gânduri nevalorificabile, caut să le dedic timp si bani.

Cred foarte tare în alegerile personale, în momentele de resetare, de prioritizare a valorii. Nimeni nu te poate acuza că n-ai folosit timpul sau banii de-a lungul vieții, altfel decât ai ales să o faci. Dar oare ai ales vreodată? Te-ai gândit că ai această opțiune, că nu ești nevoit să parcurgi un drum, că viața ta îți aparține în totalitate?

Eu, vreau de la viață:

• să am timp mai mult pentru oameni
• să fac activități care au sens constructiv și perspectivă în timp îndelungat
• să evoluez ca om, ca și cultură generală, priceperi practice, înțelegerea trecutului și prefigurarea viitorului pe termen măcar mediu
• să râd mai des
• să am aproape familie și oameni dragi
• să fiu împăcat cu rezultatul oricărui demers pe care-l fac, pentru o conștiință curată
• să simt că am contribuit, așa cum eu înțeleg asta, la cauze în care cred

Aleg să am mai mult timp, si bani doar cât consider eu că sunt necesari ca să fie suficienți. Am aflat în ultimii ani că sunt tot mai mulți care gândesc așa, mă bucur să-i număr printre apropiații mei, caut compania lor și le ofer drept răsplată ceva ce nu se poate evalua valoric.

Pfui, ce bine e să scrii, să ai libertatea cuvântului și proprietatea ideilor. N-aștept răspuns, n-aștept acțiune.

Poate un pic de introspectivă, de voi genera asta … e suficient. Chiar și fără să știu că e așa, ori nu.