Tocul si chisita sunt două instrumente de lemn care sunt folosite în anumite zone din țară pentru vopsirea ouălor. Eu mi-am văzut bunica vopsind ouăle de Paște cu coji de ceapă. Singurele modele de împodobit ouăle erau frunzele de trifoi pe care le culegeam din curte, le puneam pe ou și-l legam într-un dres sau batistă, după care îl scufundam în vasul cu vopsea. Apoi au apărut abțibilduri cu tot felul de desene pe care le lipeam pe ouăle gata vopsite, iar pe mama am văzut-o folosind doar vopsea din magazin. Nu prea se practică în zona noastră încondeiatul, în zona voastră folosiți tocul si chisita?
Când am citit de tocul pentru încondeiat ouăle, mi-am amintit că bunici aveau un mic instrument de lemn, căruia îi ziceau tot toc, dar pe care îl foloseau la însemnat pâinea făcută pentru biserică. Pâinea era făcută într-o tavă cu forma dreptunghiulară, o însemnau cu tocul de lemn în fiecare colț înainte să o pună la copt. Nu mai sunt bunicii să-i întreb ce formă era pe toc, pentru că avea o formă sculptată, probabil o cruce. Ca să înțelegi cum era tocul, vă rog să vă gândiți la acel instrument de lemn folosit pentru pisarea usturoiului, era la fel, doar mai mic.
Încondeiatul ouălor e o tradiție mai veche, care s-a păstrat în cultura românească. Acest ritual e mai întâlnit în Bucovina, unde am văzut că există meșteri încondeietori de ouă. Pe vremuri, ouăle erau scrise cu tocul, adică erau ilustrate cu ajutorul unui băț de lemn ascuțit, care era înmuiat în acizi. Tradiția tocului s-a cam pierdut, însa chișița se mai folosește. Chișița e practic o pensulă făcută dintr-un bețisor prevăzut cu câteva fire de porc care pot fi înlocuite cu o sârmă subțire.
Și dacă tot vorbim de tradiții, hai să vă dau un pont :), știți că sunt zone unde copiii își vopseau un ou de lemn ca să câștige concursul de ciocnit ouă? De încondeiat ouă poate nu mai aveți vreme pâna la Paște, dar un ou de lemn sigur gășiți pentru pictat.
Cu bucurie de sărbători! Toate cele bune tuturor!
