Ucraina este nevoită să câștige, are motivația și sperăm și resursele să o facă. Poate va pierde lupte, dar va câștiga războiul.
Avem în această confruntare pe de o parte Rusia cu toate cutumele ei, cu nivelul ridicat de înarmare, dar cu o economie slabă, reprezentată de oligarhi care concentrează la un număr infim de oameni o valoare neverosimil de mare și marea masă a populației cu un nivel prea scăzut de trai. Rusia care luptă azi nu știe ce face, și aici nu mă refer la cei câțiva exponenți de la vârf, ci la poporul care alimentează acest război cu soldați și care va trebui să facă față trenurilor de sicrie care se vor întoarce … sau nu, ceea ce ar fi și mai rău.
Situația Rusiei este ca și momentul unui divorț, când ies la iveală toate mizeriile, când se spun cele ascunse până atunci. Rusia trebuie să se separe de o castă privilegiată și să aleagă calea spre o economie deschisă și formarea a unei pături mijlocii, cum a făcut și China în ultimii 20 de ani. Ca să se întâmple asta trebuie scandal, pierderi financiare, din păcate pentru o națiune trebuie și sânge.
Ucraina pe de altă parte are deja o pătură de mijloc în curs de constituire, construită pe libertatea de mișcare în Vest, pe generațiile conectate la internet, pe proximitatea cu granița UE. Am fost la Bukovel acum 12 ani și deja se vedea că nu-s a nimănui, că se străduie și au capitole la care se descurcă mai bine ca noi.
Și la ei e corupție, ca la noi, însă războiul îi va transforma din colectiv în comunitate, vor avea sângele vărsat pentru salvarea nației ca liant pentru a scutura vechile obiceiuri. Vor vrea o nouă Ucraina.
Europa, care s-a trezit și a înțeles că e neapărat nevoie să nu-i lase de izbeliște, e foarte posibil ca o facă la îndemnul oamenilor de afaceri care după mai bine de un secol de la ultimele colonizări au șansa să se deschidă un teritoriu destul de nou, vast, bogat în resurse naturale, cu o populație foarte mare, adică consumatori.
Ucraina a cerut în UE, iar UE și SUA investesc acum valori în sprijinul lor. N-ar face-o dacă ar ști că efortul lor ar fi în van. Ucraina se bate acum pentru viitorul ei, pe care nimeni sănătos la cap nu-l poate imagina sub călcâiul Rusiei. Dacă mergem mai departe, privind peste o săptămână, sau 3 luni, motivația ucrainienilor care luptă azi doar va crește, se vor îndârji și se vor folosi tot mai bine de sprijinul ce începe să curgă spre ei. Nu văr cum ar putea să se oprească, să se predea și să ajungă terfeliți de ocupația rusă. Să nu creadă nimeni că vreun ucrainean își închipuie că din acest punct mai pot cădea la pace cu rușii și să aibă termeni rezonabili în care să depună armele.
Am senzația că la nivel zonal, chiar planetar, s-au așteptat să se convingă dacă Ucraina poate încasa și dacă poate și da înapoi. Și poate … așa că este convenabil ca Vestul să cheltuie doar bani pentru a-i sprijini, fără să-și riște oamenii. Și investesc acum, mult, și și mai mult va urma!
E trist că România ratează o ocazie imensă, că politicul acestei țări mimează sprijin pentru țara vecină, ar trebui să curgă convoaie de ajutoare, din resurse pe care nici nu știam că le putem disponibiliza. Ucraina este o țară, un vecin, cu care am face bine să ne asociem, să le stăm alături când îi doare mai tare, să ne ducă pe val când le va fi iar bine.
Ucraina va trebui reconstruită și autostrada care venea spre România s-a cotit la unguri spre Zahony/Mukacevo. Pe acolo va pleca spre Ucraina ajutorul Europei, nu prin România. Și prin Polonia. Până facem noi autostrăzi, țara spre care privim acum cu oroare referitor la suferința ei se va scutura de urmările războiului și se va europeniza înaintea noastră.
Văd des semnul de mai jos, acolo se încheie parcă civilizația.
Doar mergând de la Sibiu la Cluj am avut puțin sentimentul că văd în viitor, deși nu unul foarte apropiat.
Slava Ucraini … ce mult și-ar fi dorit bunicul meu, născut pe malul drept al Tisei, să vadă cum renaște …