Căutând ulei de in pe blog, în revista www.stejarmasiv.ro, am realizat că nu am scris despre acest subiect vreodată un articol dedicat, ci doar l-am menționat trecător când am scris despre Finisaje naturale pentru lemn sau despre Uleiul de tung.
Sunt extrem de preocupat de înțelegerea acestui subiect, de aplicarea acestui tip de ulei pe lemn, de rezultatele folosirii lui la interior și exterior și ca urmare am avut multe discuții legate de acest segment al finisajelor cu uleiuri. Oamenii din domeniu care se ocupă de comercializarea finisajelor pentru lemn, în funcție de orientarea lor comercială vor aclama sau desfința utilizarea lui. Meșterii tâmplari pe care îi cunosc și cu care am dezbătut subiectul au păreri împărțite, iar utilizatorii finali, cei care beneficiază de un produs finisat cu ulei de in au opinii care variază de la caz la caz.
Pe scurt, căci nu voi defini produsul ulei de in prea detaliat, vorbim de cel mai cunoscut ulei folosit pentru tratarea lemnului, cu vechime și recunoaștere verificată în timp. De aici până la produsul de astăzi, care se găsește de cumpărat în magazine sau la firme de finisaje pentru lemn este cale lungă.
Primul aspect care trebuie luat în calcul este calitatea lichidului din recipientul cu eticheta ”Ulei de in”. De regulă găsim ulei de in sicativat, adică conține compuși care îi sporesc capacitatea de impregnare și uscare la suprafață. Am scris anterior despre sicativare ca fiind proprietatea uleiurilor de a face peliculă în contact cu aerul. Cele alimentare nu fac această peliculă, iar cele natural sicative reacționează și într-un timp ce diferă de la un tip de ulei la altul, se întăresc la suprafața expusă aerului.
Uleiul, ca și compoziție, are moleculele mici, ceea ce îi permite să penetreze lemnul și să-l impregneze. De aceea trebuie aplicate mai multe straturi de ulei pe un produs, în funcție de porozitatea suprafeței, pentru a satura lemnul și pentru a aduce ultimul strat la suprafața lemnului unde formează pelicula care protejează de acțiunile dăunătoare exterioare. Vorbim aici de soare sau intemperii. Uleiul de in este un produs răspândit, aflat în portofoliul tuturor ofertanților de pe această piață, fie în stare singulară, fie combinat cu alte substanțe sau uleiuri pentru a obține un cocktail cu proprietăți superioare prin insumarea calităților fiecărui ingredient. Din partea noastră recomandăm folosirea produselor de la Painteco.
Dacă vă preocupa idei despre o casă pasivă va trebui să citiți și – Casa pasiva – 5 principii de bază
Problema calității este un aspect care ține de chimia internă a produsului și cum atât popa, cât și crâșmarul sau lăptarul trăiesc din botezat, se aplică în toate segmentele producției această rețetă. Diluarea unui conținut, pentru a obține o cantitate mai mare este o practică care scade proprietățile produsului original. Defăimarea adusă uleiului de in provine din calitatea scăzută a lichidului îmbuteliat și ca urmare este pe nedrept catalogat general după practicile ne-ortodoxe ale unui producător sau a altuia. Prețul scăzut ar trebui să ne semnaleze deja ceva necurat, iar prețurile derizorii sunt de la bun început un avertisment clar.
Ulei de in se găsește pe piață, de regulă sub numele de ”Ulei de in sicativat”, sub foarte multe valori de vânzare per unitatea de măsură ( litru), diferite substanțial între ele. De la 5-6 lei pe litru la 30 de lei pe litru trebuie să fie și altceva decât costul brandului. Un prieten mi-a dezvaluit că procentul de substanță solidă din ulei este caracteristica care contează în evaluarea sa. Un lichid aplicat pe lemn se va usca, ca urmare a evaporării părții volatile ce-l face să curgă. Diferența de greutate dintre ce se evaporă și ceea ce rămâne în lemn va determina cât anume din produsul din pensulă va contribui la impregnarea lemnului cu ceva util și va rămâne acolo pentru a proteja lemnul. Procente de 30-40 % din masa lichidului reprezintă foarte puțin, știu producători care susțin cu mândrie că 95% din masa este substanță uscată, adică rămâne în lemn. Acest procent este cel ce determină scăderea prețului, implicit a calității. Se mai poate dilua și cu alte substanțe, însă nu vreau să mă afund în detalii fără sfârșit. Nu vorbesc de produse derivate cum ar fi Danish Oil sau Ulei de Tec, care sunt produse care conțin ulei de in, dar și alte ingrediente ce aduc aporturi de calitate indiscutabile.
Întâmplarea face că am abordat recent, într-o discuție, preocuparea beneficiarilor pentru produse de finisaj non-toxice și cum îi face intuiția să creadă că lacurile pe bază de apă sunt ecologice, uitând sau excluzând uleiul de in dintre opțiunile sănătoase pe care le au. Lacurile pe bază de apă au marele inconvenient că nu sunt stabile după uscare și reacționează ulterior aplicării și uscării emițând compuși deloc benefici sănătății. Cel mai stabil chimic lac după uscarea completă este cel poliuretanic, acesta însă necesitând aplicare industrială pentru un finisaj de calitate.
Vopselele pe bază de ulei de in, fără compusi organici volatili sunt printre cele mai indicate în operațiunile de bricolaj și recondiționare a mobilierului. Am cerul unor colegi de breaslă o opinie privitor la acest segment al finisării lemnului. Textul de mai jos le aparține și a fost trimis către noi pentru a completa informarea despre uleiul de in și produsele derivate cu această bază:
„Vopseaua NATURALĂ din ulei de in pentru restaurarea mobilei | Comparație vopsea convențională cu COV
- vopsea convențională, cu COV (compuși organici volatili) sau
- vopsea NATURALĂ din ulei de in?!?
