Să ne înțelegem clar, umiditatea lemnului pentru mobilă se împarte în 2 categorii. Lemn pentru mobilă de exterior (15%) sau lemn pentru mobilă de interior (9%).
Primesc des propuneri să lucrăm cu lemn vechi, uscat natural, de veacuri, de multe ori chiar esențe nobile, rare, nuc, cireș. Îmi pare rău că nu am fost inspirat să fac o înregistrare, dar aș fi avut nevoie de scule audio performante ca să prind sunetele stejarului din care Tibi de la Kraft Mobel i-a făcut unuia scară în casă. Era lemn vechi, uscat natural, niște dulapi masivi, care au stat la șipcă într-un șopron zice-se peste 10 ani.
După prelucrarea primară, înainte de grosime, cum stăteau șipcile stivuite așteptând să devină gemene la cote, trosneau mai ceva ca focul din sobă. Fără să le ating, trosneau, pușcau, se vedea clar că s-au eliberat forțe din fibra contorsionată, care lucrau asupra fiecărui element și au determinat contorsionări. Nu de puține ori, ceva cu 4 fețe paralele trebuia bine presat sau fixat ca să culce complet o față pe alta. Omul a recunoscut că și după montarea scării acasă mai trosnește, dar a acceptat asta din start, pentru că l-a avertizat.
Poate că umiditatea lemnului era în parametri, am măsurat 11-12%. Sigur că omul – proprietarul – își dorește costuri reduse și n-ar renunța la lemnul pe care îl deține, în loc să mai plătească pentru unul trecut prin uscător.
Pentru mobila de interior umiditatea lemnului trebuie să fie între 8-10%. Pentru mobila de exterior, terase sau expusă intemperiilor, nu se lucrează decât cu lemn care are 15 % conținut de apă, similar cu valoarea la care se stabilizează lemnul uscat natural.
Dacă folosești lemn uscat natural se recomandă să-l aclimatizezi în atelier cel puțin o săptămână, la temperatură constantă, înainte de a-l prelucra. Atunci se mai pot întâmpla deformări, care să le scoți prin degroșare sau crăpare. Dacă poți, e ideal să-l stivuiești cu șipci și să aduci un dezumidificator în apropiere.
În fabrică, noi ținem lemnul la uscat natural cca 12 luni, în stive cu șipcă. Apoi intră în uscătoare, unde își face ciclul de cca 6 săptămâni la stejar, controlat de sonde.
Am văzut foarte rar stive la șipcă care să fie legate cu centuri, ajută fabulos de mult să limiteze deformările individuale ale scândurilor. Și mai rar vezi în România bușteni stivuiți după trecerea prin gater, cu scândurile în ordinea debitării. Pentru un meseriaș bun este de mare folos să poată reproduce în oglindă fibrele, dar aici e deja vorba de piese Super Premium și manopera e pe măsură.
Oricum, e de reținut pentru cei care dețin bușteni, pot apela la serviciile unui gater mobil, că modul în care păstrează lemnul la uscare naturală, atenția la fiecare detaliu, poate duce la un rezultat deosebit, la cherestea utilizabilă, sub rezerva unor precauții privitoare la umiditatea lemnului, și la posibilitatea de a include această resursă în proiecte viitoare.
Eu am câteva scânduri de păr, stivuite la șipcă, din care sper să pot face un blat senzațional, la cum am văzut eu că arată fibra. După ce se zvântă bine, îl bag sigur în uscător. Trebuie finisat la maxim 48 de ore după ce-l scot de la uscat, pentru ca umiditatea lemnului să nu crească, chiar dacă stă în hală.
P.S. Chiar dacă a trecut prin uscător, dacă lemnul stă afară, o perioadă de peste 30 de zile, umiditatea lemnului va tinde să revină la 15 %, prin schimbul firesc cu atmosfera.
