Nu fabricăm mobilier pentru exterior, nu vindem mobila veche, doar ne dăm cu părerea.
Ultimul sfert din secolul 20 este perioada copilăriei mele. Să vândă cineva mobilă din acea perioadă înseamnă că am ajuns destul de învechit, sau poate comparând cu vinul, tot mai apreciat??
Este vorba de o bancă și o masă din produsele fabricate de Gaze Burvill, în UK. Sunt exemplul spre care mi se îndreaptă gândurile de fiecare dată când cineva ne solicită mobilă pentru exterior, de grădină. Din care noi, în serie, nu facem.
Acum, să fim preciși și exacți, ar trebui să specificăm că exteriorul trebuie definit clar, pentru noi nu e la exterior dacă este acoperită o terasă, dacă masa sau scaunele nu au treabă cu intemperiile în mod direct. Am publicat recent – Masa din lemn masiv Sigma – revedere după 2 ani. Cu așa protecție, orice mobilă poate fi la exterior.
Gaze Burvill produce mobilă cu adevărat pentru exterior, adică de folosit sub cerul liber. Să scoți la licitație o bancă și o masă care au stat sub cerul liber începând cu ultimul sfert din secolul 20, asta chiar e ceva. Stejarul folosit de atelierul englez a rezistat ploii și zăpezii din UK circa 4 decenii, ceea ce nu e puțin. Deteriorările nu sunt la nivelul preconizat, ci mult mai reduse. Cred că aprecierea merge mai mult spre aspectul fibrei lemnului, bătut de soare și de apă, așa cum perierea fibrei nu poate să-l facă indiferent de pricepere.
Secolul 20 pare greu de bătut ca reușite, avansul de la 1900 la 2000 e vizibil s-au schimbat radical viețile tuturor și unii au avut norocul să fie martori oculari. Am trecut de la răscoală cu opinci la omul pe lună în 70 de ani.
Link-ul catre site-ul de licitatii – nu vindem noi așa ceva, ci doar scriem despre un fapt singular.
N-am idee cât poate costa, sau cine ar cumpara o astfel de masă sau bancă, doar dacă n-ar fi un chilipir.
Aici sunt întrebările care se nasc în mintea mea.
- 1. Dacă în timpul vieții unei firme produsele sale ajung să se vândă second hand e semn de recunoaștere a calității?
- 2. Sau cel care le vinde, dintr-un impuls de reciclare/recondiționare refuză sa arunce un produs ce încă pare utilizabil, chiar dacă e produs în ultimul sfert de secol 20?
- 3. Ori e posibil ca produsul să fie vintage și prețul să crească din cauza vechimii … mă îndoiesc.
Mă gândeam la Adrian Cramăr, prietenul meu, dacă are cunoștință despre case construite de el în secolul 20 care au ajuns să se vândă și au trecut către un nou proprietar. Sau Ionut Hodor, cel ce sculptează porți maramureșene, dar la partea asta îmi vine să cred că dureaza mai mult, vreo 50 de ani, până se schimbă proprietarul.
Mese fabricate de noi în primul sfert de sfert de secol 21 au ajuns să fie utilizate la IMM Cologne de către organizatori, acolo unde se distribuie invitațiile și materialele organizatorilor. Vintage am stabilit anterior că este doar mai vechi de 20 de ani, ar trebui ca circa 10 % din producția fabricii noastre să fi ajuns la această vârstă respectabilă. La stejar e fain, n-ai rețineri să oferi garanție 2-5 ani, este improbabil să se strice ceva în timpul ăsta. Peste 20-30 de ani mai vorbim, dar fără o intervenție intenționată n-aș vedea ca din utilizare să se vadă urme adevărate sub 50 de ani.
Revenind la Gaze Burvill, am o adevărată admirație pentru produsele lor, extrem de simple ca forme dar totodată extrem de frumoase. Seriile BroadWalk Oval si Round sunt absolut senzaționale. Produs de secolul 21, nu secolul 20.
Citește și : Tratament pentru căldură – dusul de gradina în aer liber sau Foisor neacoperit cu loc de foc și balansoar