Întreg anul 2020 stă sub semnul pandemiei de coronavirus, am sărit peste concediu și toată vara lui 2020 am stat pe la livadă. A fost un fel de izolare, dar ce mai izolare. Familia noastră are 5 membri, așa că nimeni nu suferă de singurătate.
Am reușit să ”agriculturim” mai mult – vorba lui Tudor, adică să ne ocupăm mai mult de grădină, de plantația de coacăzi, să lucrăm la cabana și la căsuța copiilor. Baia Sprie ne-a adoptat într-un fel aparte, nu prea ne cunoaștem concitadinii, și chiar dacă terenul nostru este in zona 1, la nici 200 de metri liniari de centrul localității, noi ne simțim acolo cu adevărat izolați, în mijlocul pomilor, cu terenul larg desfășurat în jurul nostru și limitele de proprietate în afara razei vizuale de cele mai multe ori.
Vara lui 2020 a trecut, privesc la imaginile cu soare și-mi amintesc de întreg parcursul de până acum, început în 2015. Parcă e un film ce durează de 20 de ani, nu de 5. Am reușit să terasăm terenul, să construim literalmente un drum de 150 de metri, de acces, avem chiar o intersecție. Am drenat terenul, am construit o fântână, cu scurgere de supra plin de 150 de metri, am plantat 450 de coacăzi, zmeură, câțiva pomi, straturi și cartofi, am ridicat cabana si casuța copiilor. Avem tractoraș Pasquali, cu utilaje agricole, o grămadă de scule de umăr sau mână cu motor, incredibil de multe unelte.
Ne simțim mai rurali ca cei născuți la sate, ne place să muncim, tânjind după pauza de masă cu slănină fripta sau altceva la grătar. Facem claca la noi la prieteni, ne ajutăm benevol, ne-am creat grup de WhatsApp – ”Moșierii”. Vara lui 2020 a concretizat încă 3 demersuri similare cu ale noastre, alți prieteni ale căror ”moșii” prind formă și unde trage fiecare cum poate și când poate fugi de oraș. Facem sharing de unelte motorizate, ne împrumutăm între noi, ca să optimizăm puterea de muncă.
Am reușit în vara lui 2020 să încropim o balustradă la căsuța copiilor și să înaintăm cu interiorul de la cabană. Am să scriu despre planșeul de lemn pe care l-am construit in cabana. Am stat pe veranda copiilor, pe șezlonguri, cu priveliștea orașului Baia Sprie în fața ochilor, încântați de reușită și recunoscători pentru libertatea oferită de un teren deschis, unde poți evada din Baia Mare.
Nu aș pomeni ca ceva reușită senzațională meștereala la balustradă, încă nu e terminată, mai trebuie mâna curentă, pentru confort și protecție. Pentru siguranța Irinei era foarte necesară, iar realizarea dintr-o duminică, după orele de slujbă, a fost efectiv o relaxare. Am folosit doar material lemnos recuperat, din bucățile de lemn rămase de la alte lucrări.
Adriana a ținut să decoreze și peretele toaletei din curte, proiect de mare anvergură prezentat anterior în – Buda din curte – colaborare română-canadiană-belgiană. Vasele din tabla zincată sunt foarte ieftine, dar de o reală utilitate. Sper să remarcați colectarea apei pluviale și rezervorul pentru spălat pe mâini. Am constatat că Natura face plinul exact când e nevoie, nu am cărat apă acolo decât de două ori.
Revenim la munca de birou, însă dacă vremea ne permite fugim la teren de câte ori se încălzește. Am înțeles că au crescut prețurile proprietăților cu curte, pe vremea pandemiei. Izolare izolare, dar măcar să poți ieși în curte. Nouă nu ne-a lipsit aerul curat, am trecut destul de ușor peste limitările de circulație, pentru că ne-am concentrat pe producerea de produse în regim autonom.
Toamna și iarna asta voi scrie mai mult, după 9 ani de publicistică în paginile revistei online www.stejarmasiv.ro, am simțit nevoia unei pauze, pe perioada lunilor din vara lui 2020.
Să fim optimiști, să ne re-evaluăm programul de lucru, să simplificăm (scurtăm) lanțul de aprovizionare, ne orientăm spre produse cultivate în regie proprie, ne limităm achiziția de produse procesate. Am realizat că e nevoie de tot mai puține cumpărături și mâncarea din ogradă este îndestulătoare. Ce n-avem obținem prin troc.
Cu drag, de simplitate, fericirea reală e compusă din bucurii care nu costă!
