Am realizat că scriu de 10 ani pe acest blog, timp ce pare scurs într-o clipită și despre care dacă i-aș povesti La Masă lui Adi Hădean, băimărean de-am meu, s-ar putea să-mi trebuiască mult ca să nu uit ceva.
Trăiesc de mai bine de 40 de ani, am urmat 19 ani cursuri pentru educația mea, am deținut un apartament 13 ani și un Audi 12 ani și cred că urmează blogul, cu 10 ani. În rest lucrurile s-au perindat mai repede, cu termen scurte, fără a duce spre efemeritate cumva valoarea lor.
Devreme se face târziu în viață
Am sentimentul că mai am nevoie de timp, mai am multe de făcut, locuri de vizitat, oameni de întâlnit, de urmărit copiii și sequoia cum cresc, de mângâiat suflete, de ostoit setea de cunoaștere, de aplicat lecții învățate, de mirat despre oameni și stele.
Am profunda convingere că primim de la Univers sau Creator sau Dumnezeu ceea ce emitem către tot ce ne înconjoară, că alegem în fiecare zi ce să devenim, că e posibil atât de mult încât stau uneori să aleg, conștient că nu pot merge pe toate cărările, pe unde să apuc.
Am învățat că sunt liber, că nu mă leagă nimic de un loc, o slujbă sau un om, nimic altceva decât propria convingere. Mi-e și mi-a fost în fiecare zi atât de bine cât am făcut eu să-mi fie, n-a fost nimeni niciodată de vină dacă am lăcrimat, deși am ales să caut zâmbetul de câte ori am putut. Am o familie veselă la noi se râde cu hohote des, ai mei știu de glumă și mă străduiesc să le explic celor mici că bancurile nu-s decât vorbe de duh despre întâmplări reale.
- ”Bunicule … ce-s astea?
- Cireșe negre …
- Da’ di ce-s roșii?
- Pentru că-s verzi! ”
Trag linie și zic că nu mai am nevoie de nimic, nu-i cer Universului decât sănătate, să pot pune în fapt tot ce-mi stă în gând.
10 ani de scris pe blog nu-s de ici de colo, 2500 de articole unicate s-au adunat și unu nu-i copiat de undeva, ci doar originale. Am oferit informații oricui mi-a cerut părerea, că a cumpărat ori ba, la fel i-am vorbit fiecăruia, bucuros că pot fi de ajutor.
S-a mulțumit frumos, unii chiar și-au deschis sufletul și au blagoslovit discuția. Foarte rar, am degete la o mână, câți nesimțiți am întâlnit, clopotul lui Gauss ce mi se aplică e descentrat tare în partea cu lipsuri, oamenii care întreabă de lemn sunt ori normali, ori faini.
Am fost ajutat și am ajutat la rândul meu ca-n clacă, chiar dacă nu am întors celui ce mi-s făcut favorul, știu sigur că roata roată se învârte. Am legat prietenii trainice cu oameni de te miri unde din lumea asta, am și descoperit prieteni sub nasul meu, ce nu-i vedeam de nu era Internetul.
Am avut 4 schimbări majore de aspect pe parcursul acestor ani, le-am gasit pe WayBack Machine.
Să vedem unde vom fi peste încă 10 ani!
Sănătoși și mai veseli!
