Vena Amoris este explicația veche, credința nedefinită în timp, care ne face să purtăm pe inelar verigheta de nuntă. Se credea că este singurul deget care are conexiune directă cu inima. Frumos, nu? Toate degetele au legătură directă cu inima, nu există nici o parte a corpului care să nu fie conectată printr-o vastă rețea, mai mult sau mai puțin direct cu inima.
Întreaga poveste despre Vena Amoris, calea directă spre inimă are legătură cu acest organ, atât de vital vieții. Este însă supraevaluat și perpetuat ca locul, casa unde se află sufletul nostru. Fiziologic, sufletul nu are cum să se afle într-un mușchi, atât rațiunea cât și emoția sălășluiesc în creier, însă este impropriu și chiar inestetic să reprezinți în locul inimii un creier. Vede cineva o siglă cu un creier săgetat? În schimb tatuajele cu inimi stăpunse, în flăcări sau rupte se văd la tot pasul.
Se credea că purtarea acestui inel pe degetul care are o venă directă la inimă, lucru greu de contrazis acum 2000 de ani, este o dovadă de iubire. Această afirmație, apărută relativ recent în scrierile unui avocat englez specializat în divorțuri, cu menționarea unei surse vagi, de nedectat, care trimite obiceiul purtării inelului spre Egiptul Antic. Cam la fel de dramatic și credibil ca și romanul lui Bram Stoker.
Pentru că sunt inofensive și benefice pentru comercianți n-au fost contestate. Sunt mituri, frumoase, adânc întipărite în conștiința colectivă, încât nu mai sunt și nici nu mai pot fi demontate.
Scriu azi sub imperiul sentimentului de bine, după donarea de sânge de dimineață, când am repetat asta după 8 ani de pauză. Cred că donarea de sânge este un act de decizie internă, pe care fiecare și-l asumă motivat de împrejurări. Zilele acestea am imbolduri altruiste mai mult ca de obicei.
N-au extras sânge din Vena Amoris, dar mi-am amintit de mit și am realizat că ” e foarte frumos că e aşa” cum zicea Nichita Stănescu. El vorbea de Maramureș, iar eu de mitul inelarului. Inelele cu simbol puternic, purtate pe degetul inelar, verighetele sau inelele de logodnă simbolizează credințe. Nu religioase, ci credința în propria promisiune, în esența fibrei noastre, în angajamentul fără sfârșit pe care fiecare credem că-l depunem la temelia unei căsnicii.
Ar fi bine să fie așa, și amintirea acelui moment să dăinuiască în clipe când cugetul șovăie, când îndoiala ne dă târcoale și ne îndeamnă să facem lucruri de nefăcut. Acolo se testează fibra noastră interioară. Dacă n-avem puterea să fim demni în fața propriei conștiințe, atunci se prea poate ca nici un inel să n-ajungă la inimă, indiferent pe care deget îl purtăm.
Inele de lemn prezentate anterior, în diverse articole, fabricate de artizani români sunt demne să înlocuiască metale prețioase. Mercédès a păstrat o biată ață ca simbol al iubirii pentru Edmond Dantes în filmul Contele de Monte Cristo și a fost suficient de nobil simbolul ca iubirea să nu se stingă.
Inspirați-vă din imaginile de mai jos, sunt fiecare legate de artizanul care le-a făurit. Un cuvând vechi, rar folosit în limba calculatoarelor de azi … a făuri. Nu este deloc curent electric sau inteligență artificială în nici un făurar. Aceștia pot creea folosind unelte simple, mecanice, și propria îndemânare, cu acuratețe mai mare decât un instrument de măsură electronic.
Inele de lemn prelucrate cu drag de Marius Simion
Cadouri de Sf. Valentin – Inele de lemn
Designer român – creez inele din lemn – Cătălin Spinache
Apreciez în mod deosebit munca acestor artizani, dețin chiar o astfel de pereche de inele cu consoarta, însă nu le-am purtat pe inelar, la noi Vena Amoris funcționează activată de oriunde.
Vă rog nu solicitați oferte de inele, nu le producem noi, dar am indicat destul de clar în articole despre cei care sunt răspunzători cu existența lor.
Cu drag, de dragoste adevărată!
Citește și despre Roma – Althea Inn
