Aceasta casa locuieste bine mersi in Londra, pe malul River Thames. Ei ii plac detaliile simple si firesti. Ea poarta culori deschise, ale pamantului si ii place sa iasa in evidenta cu detalii ale stilului vintage. Poarta mobila de culoare inchisa, de obicei veche si cu mici detalii frantuzesti. Se lauda zi de zi cu copilasul ei, bucatarioara, care de altfel este la fel de cocheta ca si ea. Bucatarioara stie ca are toate dotariile necesare pentru a impresiona, iar asta o face foarte mandra.
Imi este foarte clar ca prietenii cei mai apropiati ai casutei sunt: Bunul Gust, Luminozitatea, Lemnul Masiv si Culoriile Pamantii, iar eu pot sa spun ca ii admir cu adevarat prietenii si ca in momentul in care voi avea casuta mea, cu siguranta imi voi face si eu astfel de tovarasi.
Cand vorbesc despre luminozitate ma refer la acest gen de casa. Acest locsor imi aduce aminte de soarele care bate in casa pe timpul iernii si te incalzeste putin, atat doar cat sa ti se faca dor de primavara. Spațiile de locuit sunt prea adesea construite pentru cei din afara casei, de parcă construcția ar trebui să deservească impresionării și nu locuirii. Oamenii uită că pentru liniștea interioară și pentru confortul lor fac astfel de demersuri. Ne-ar prinde bine puțină introspectivă, relaxare și liniște, un spațiu care să ne detașeze de cotidian, unde oricum ne azvârlim zi de zi.
Casuța care poarta lemn masiv o face din alegerea proprietarilor, iar afinitatea pentru materialele naturale este de departe cea mai bună opțiune pentru locuința cu caracter permanent. Suprafețele vistrate mare permit soarelui să ne aducă ceea ce are mai bun de oferit, lumină și căldură. Mă-ntreb de multe ori, de ce uităm ceva ce am știut cândva, de ce alegem să prioritizăm diferit aspecte care se referă strict la viața noastră intimă, personală?
Câți dintre voi au de exemplu șansa să moștenească de la bunic o casa pentru nepoti?
Cu drag, de intimitate și căldură.
