Daca pentru mediteranieni ” La vie en rose” exemplifica stilul de viata exploziv si exuberant, plin de culoare, tendintele nordice reduc amplitudinea senzatiilor si le inlocuiesc puritan cu albul imaculat. Personal gasesc inclinatia prea totala, dar nu ma pot opri din admiratia contemplativa.

Am gasit la Janne Peters expresia totalitara a puterii albului. Spatiile sint incredibil de largi, extrem de simple si invita la tacere, cer liniste. Oamenii aceia sunt sereni, mi-e greu sa cred ca poti injura intr-o casa ca a lor, in postura de musafir. Si rugaciunea are alta dimensiune, seara, intr-un cadru atat de pur. Minimalismul, monocolor si elegant, caci trebuie sa recunosc puterea acestei culori de a impune standarde, poate fi o optiune fezabila.

Dupa socul initial, gasindu-mi repere in obiectele de mobilier din alta familie cromatica, am inceput sa ma obisnuiesc cu designul interior, si pot spune cu mana pe inima ca-l apreciez. Cred ca aprecierea are la baza lipsa kitch-ului, simplitatea, frumusetea oricarui detaliu cromatic utilizat sublim in contrast cu albul omniprezent, armonia unitara si imaginea proprietarilor pe deplin constienti si multumiti de caminul lor.

Cu drag, de moda noua.