De ceva vreme strang imagini pentru articolul asta fara a ajunge la o concluzie.
Inca nu gasesc ceva care sa intreaca in preferintele mele acea camera de hotel/pensiune dintr-un mic mic orasel danez, care parea desprinsa din povesti. Drumul era pavat cu piatra cubica, casele colorate ca si in Heidi si Gretel, iar hotelul ne astepta in capatul drumului, pe malul marii, linga un debarcader plin de iahturi. Nu din acelea elegante si imense, ci mici, simple, pe cit de simplu poate fi o un iaht. Camerele erau amenajate cu mobila produsa recent dar respectand modelele secolului 19, cu tablie la picioarele patului si duna de puf, servanta cu oglinda, feronerie din alama la baie si perdea din panza la dus. Pardoseala din podele si scaunele mici, netapitate. N-am cuvinte, nu mai gasesc imaginile si ma cuprinde disperarea. Nu chiar, doar cred ca soarta vrea ca totul sa ramana o poveste in amintirea mea.
Dintre hotelurile demai multe sau mai putine stele in care am mai fost am ramas impresionat de cele care au ales variantele ne-opulente, functionale si austere.
Va arat cam ceea ce inseamna o amenajare pe care eu o apreciez.
Recunosc, poate nu in toate lemnul e elementul central. Dar exista … e acolo.
