Pavajul cu blocuri de lemn sau pavaj Nicolson.

Acum aproape 200 de ani, in 1848, Samuel Nicolson, superintendent la Boston And Roxbury Mill Corporation cauta solutia pentru un pavaj stradal durabil, ieftin, curat si lipsit de zgomot. A reusit cu prima sa varianta sa rezolve problema partial, doar partea de rezistenta a fost mai dificila, prima varianta montata pe o strada trebuind sa fie inlocuita dupa 7 ani.

Sistemul de pavare Nicolson

In 1853, orasul Boston i-a solicitat lui Nicolson pavarea catorva strazi. In 1859, In Chicago, se paveaza strada Wells din apropierea raului cu blocuri de pin alb. In doar 3 ani grosimea pavajului a scazut cu o jumatate de inch. O vreme a fost folosit in locul pinului lemnul de stejar, pana la Marele Foc, dupa care a fost inlocuit cu lemnul de cedru. Datorita tratamentului aplicat pe lemnul de stejar, acesta nu a ars, fiind foarte apreciat pentru aceasta calitate.

Pavaj de lemn – detaliu 2

Blocurile de lemn componente ale sistemului Nicolson au dimensiunile de 5 pe 12 inch. Pavajul se aseaza pe un pat de nisip, peste care au fost asezate placi de lemn cu scopul consolidarii fundatiei, iar deasupra blocurile de lemn. Spatiile libere dintre blocuri au fost umplute cu un amestec de pietris si carbune.

Un articol din 1850 din Tribune, aprecia noua inventie ca fiind o solutie excelenta pentru pavajul stradal, lipsita de zgomot, rezistenta si potrivita pentru strazile nou construite cu o fundatie nesigura.

In 1890, s-a renuntat la sistemul de blocuri de lemn, in favoarea celor de piatra.

Totusi, mai rezista si in zilele acestea 3 stradute in Chicago unde blocurile de lemn au ramas pe pozitie si s-au conservat uimitor.

Pavaj de lemn – detaliu 3

Aleea Astor – Chicago

Cu drag, de moda veche.

Sursa