Să fii sănătoasă mamă, doamnă, femeie, în luna martie și anul acesta și tot restul vieții

Sarut mana mamă, să fii sănătoasă!

Scriu acest articol cu emoție, cu bucurie și cu speranța ca va putea fi de folosul celor ce-l vor citi.

Cancerul de col uterin și cel de sân sunt alături de toate cancerele din lumea asta boli imprevizibile, pot afecta pe oricine, dar pe femei în mod special. Importanța prevenției este crucială, covârșitoare și cu efectele cele mai benefice pentru tratarea afecțiunii ce poartă numele de cancer. În România cancerul este încă privit ca o boală ce echivalează cu ghilotina atârnând deasupra capului, iar coasa morții este pasibilă de a cădea în orice clipă după acest verdict. În clipele de după stabilirea acestui diagnostic, cu specificația de tumoare benigna sau maligna, întreaga viață se dă peste cap, lista de priorități se modifică radical, și tot ce înainte ți se părea valoros astăzi devine tern.

Salut inițiativa BlogalInițiative care promovează o campanie aparținând Fundației Renașterea, prin care se promovează prevenția acestor două tipuri de cancer și oferă femeilor șansa de a avea grijă de ele și implicit de familia lor printr-un control medical asupra sănătății. Se poate face o diagnosticare precoce a cancerului de col uterin și  sân. Dacă reușim să trezim interesul și preocuparea femeilor de a se apăra de efectele dezastruoase a instalării acestor tipuri de cancere, lucru posibil și la îndemână prin cele două teste – Babeș – Papanicolau și mamografie – atunci sper și cred că măcar o parte dintre cazurile cu sfârșit tragic pot fi evitate. Dacă noi, ca bloggeri, informam și convingem femeile să își acorde o șansă în plus la un preț echivalent cu 2 pizza Family pe care nu le mănâncă anual, atunci realizăm un mare lucru.

Și vă spun toate acestea pentru că mama mea a fost operată de cancer la sân și acum, după 8 ani, este încă alături de noi și sperăm, pe bună credință, că își va vedea nepoții crescând și se va bucura de ei.

În 2006, pe fondul unei supărări mari, reale, a simțit că ceva nu e ok și a făcut o investigație care i-a arătat că are o tumoare maligna la un sân. Mama mea este cadru medical, moașă, prinde barza de aproape 40 de ani, așa că verdictul i-a sunat atăt de clar încât în 3 zile era operată cu extirparea totală a sânului și o parte din musculatura pieptului pentru siguranță pentru o tumoare maligna de doar 2 cm. Putea alege să fie mai puțin drastică dar a preferat, după o ședință în familie, să aleagă soluția cea mai drastică pentru a câștiga o relativă siguranță că a îndepărtat întregul pericol. Au urmat ședințe de chimio-terapie, pe care le-a suportat cu greu, la fel ca toți pacienții care parcurg această etapă. A fost operată la Cluj, cu recomandări și sprijin din partea tuturor medicilor care o cunoșteau. Apoi a ajuns pe mâna (malefică) a doctorului Tănăsescu, seful sectiei de la Oncologie Cluj. 5 ani a mers la controale și analize, atât la spital cât și la cabinetul particular, a achitat toate serviciile medicale fără să crâcnească, că deh, ce nu face omul pentru sănătatea lui.

În ultimele 18 luni, a celor 5 ani, după ce a luat toată medicamentația prescrisă de medicul Tănăsescu, un marker tumoral, CA-15.3, cel ce se analizează din sânge, pentru urmărirea postoperatorie a unei operații de cancer la sân, acest marker a început să crească valoric, și să ajungă la cote alarmante, depășind valoarea maximă admisă. Medicul Tănăsescu, de fiecare dată când mama întreba despre acest marker, vorbind cu dânsa la per tu, o alunga literalmente, cu explicația ”Lasă-mă cu markerul, n-ai nimic, du-te acasă” Mama îi femeie blândă, nu-i ațoasă, ieșea din cabinet și ridica din umeri. Facem iar ședință de familie după ce au trecut cele 18 luni și decidem că nu e bine, că trebuie făcut ceva. Am plătit cu bani grei, la Oradea o investigație PET-CT, iar rezultatul arată o tumoare de 20 de cm pătrați la nivelul oaselor bazinului. Denumirea: Metastază osoasă. Cu rezultatul în mână, mergem la Cluj, la același medic Tănăsescu, și îi arătăm ce arată scris pe hârtie. Știți ce a făcut medicul? Eu am ținut morțiș să intru cu mama mea la medic și am asistat consternat la scena când medicul a citit rezultatul scanării PET-CT, nu a catadicsit să studieze și CD-ul, s-a lăsat pe scaun înconjurat de asistente cu unghii false și tocuri cui și a rostit ” Acuma, ce să-ți mai fac? Mergi acasă, la Baia Mare și vezi ce-ți mai prescrie medicul de acolo, oncologul. Asta e, e clar !” și-i dă la mama hârtiile în mână … și așteaptă să plecăm !

Vă jur oameni buni, n-am știut ce să fac, să-l iau de gât și să-l bat acolo sau să o țin pe mama care părea că se prăbușește … Îmi pare rău că nu l-am pleznit pe domnul doctor Tănăsescu ! Mi-am luat mama de braț, am ieșit afară din spital și … nu doresc nimanui să trăiască sentimentele pe care le-am trăit eu atunci. Mama s-a ținut de un stâlp de circulație, lângă mașina mea, și-mi spunea mie să fiu tare, ce să fac după ce ea nu va mai fi, ce regrete are pentru viața asta … Simțeam că sunt într-un ochi de uragan, aveam o pornire să întorc spitalul cu fundația în sus, să desfințez și medici și clădire și să urc până la Cel de Sus să-i cer socoteală.

Acasă, la Baia Mare, la un pic mai rece, soarta a vrut ca noi să nu ne pierdem, să gândim și să găsim soluții. Am găsit înțelegere la alți medici, care au avut răbdare să ne asculte și să se aplece asupra documentelor medicale pe care le aveam. Mulțumesc din tot sufletul d-lui medic chirurg ortoped Rogojan, tot din Cluj, care a studiat ore bune CD-ul și ne-a dat o speranță că ceea ce se vede acolo nu e sfârșitul și că trebuie procedat cu înțelepciune și găsit soluții. Să știți de la mine că nu mulți medici pricep și au chef și timp să studieze o scanare computerizata. Cert este că am găsit o clinică în Germania, am primit o recomandare avizată din partea unui cercetător în domeniul cancerului care ne-a îndrumat să căutăm tratament în străinătate și care ne-a spus prima dată că metastaza osoasă nu e o problemă de viață sau de moarte, că se poate trata, dar nu în România. Asta în 2010, cred că de atunci s-au mai schimbat una alta, dar atunci părerea avizată ne-a indicat că nemții stăpânesc tehnica tratării cel mai bine. Prin radioterapie, dar cu totul altfel decât cea cu aparatele vechi și neperformante de la noi.

Vă mărturisesc că am ajuns în Germania, la un medic neamț, care ne-a vorbit engleză și care după primul consult ne-a spus o frază ce n-am să o uit cât trăiesc : ” mama dvs suferă de o boală cronică. Într-un final poate fi cauza cea mai probabilă a decesului, dar nu acum. Metastaza osoasă se tratează cu succes la noi și avem toate condițiile pentru a o trata. ”

Am simțit că Cel de Sus a întins o mână și ne-a ridicat din fundul pământului. A stat acolo 6 săptămâni, cu tratament și pensiune completă în clinica din Bonn, decontat de formularul E112. Am avut șansa de a afla cum se obține acest formular, și am promis și sfătuit cel puțin 10 persoane de atunci pentru a le explica cum se obține acest formular. Nu este fata Morgana, nu e o iluzie, e real și poate fi folosit, de către oricine din România. Dacă aveți nevoie sunați-mă și vă voi spune tot ce știu. Eu l-am obținut în 3 zile, local, fără nici o comisie. Sistemul medical îl dosește, construiește paravane pentru a nu fi folosit pentru că deși este legal, perfect cuvenit și salvator, totuși implică niște costuri greu de suportat de CAS-ul mioritic.

Mama este ok, trebuie să ia niște medicamente permanent de atunci, totul a revenit la un normal relativ și ne bucurăm că am găsit, împreună, toată familia soluția, conjunctura favorabilă pentru a repara ceea ce un medic incompetent și indolent a generat prin nepăsare. Nu mi-am pierdut încrederea în medicii romăni, nu spun că nu sunt buni, dar nici nu m-aș mai încrede orbește într-un medic fără să verific ceea ce el pretinde că e neimportant. Poate pe alți oameni i-a făcut bine, deși am mari îndoieli, eu îl consider direct răspunzător pentru că cu toate lipsurile sistemului medical de la noi, el, personal, nu s-a implicat să evalueze pacientul. S-a mulțumit cu o încadrare generală, valabilă tuturor potențialilor purtători de costum de brad ce tremură la ușa lui. Pun pariu că nu toți sunt așa norocoși ca noi și că la fiecare 6 luni sala lui de așteptare își modifică definitiv alcătuirea. E păcat, pentru că oamenii aceia au o șansă, dar se sting cu zile, pentru că nu li se spune niciodată ”Aici atât se poate face, asigurarea plătită de voi nu poate mai mult, dacă poți și vrei, atunci încearcă unde vezi cu ochii și asta sau asta, și poate scapi ” .

Doamnelor, mamelor, soțiilor, vă rog, deschideți ochii, luminați-va mintea, aveți grijă de voi, pentru voi dar și pentru noi, pentru fiii, soții, părinții voștri, suntem în viață pe lumea asta numei o dată, e simplu să mergeți la un control, e absolut irelevant cât costă, e important pentru voi și familiile voastre să știți că sunteți bine. În fiecare an.

S-aveți sănătate, multă, toată viața !