Uleiul de palmier sau mai bine zis, proveniența și prepararea lui, se află de ani buni în centrul unui conflict despre care am aflat mai multe ieri seară, în cadrul unui eveniment de proiecții de scurt metraje organizat la noi în oraș. Știu că noi vorbim mai mult despre lemn, despre mobilă sau amenajări, însă ați observat că vă aducem în prim plan și lucruri care vizează indirect această zonă. Din păcate, documentarul nu este online, însă aș vrea să transmit mai departe mesajul învățat privindu-l.
Pe numele lui ”Invisible Frontier”, creat de o echipă formată din sud americani și spre bucuria mea, un român, documentarul vorbește despre producția de ulei de palmier în Columbia. La începutul difuzării sale am ascultat un mesaj al producătorul executiv care spunea simplu că își doresc să arate cum consumul nostru influențează viața unor oameni din celălalt capăt al lumii.
S-ar putea să-ți placă și: Tăierea copacilor din padurile scufundate
Pe scurt, s-a întâmplat asta: între anii 1958 și anii 2000, aproximativ 220.000 de oameni și-au pierdut viața în urma unor conflicte care au în centru uleiul de palmier. Guvernul columbian și marile companii interesate de producerea lui, aveau nevoie de teren pentru creșterea palmierilor. Ca să-l obțină, au forțat țărani și oameni simpli fie să-l cedeze, fie să-l vândă foarte ieftin. Cum? Ducând în zonele care îi interesau paramilitari și creând un climat de violență, abuz și agresivitate pentru a-i forța pe locuitori să plece.
Europa este cel mai mare consumator al acestui ulei, consumul s-a triplat, nu mai rețin exact în ce perioadă. Îl folosim pentru că ni s-a spus că e sănătos. Acum, dacă stăm și judecăm, oare ne face mai sănătoși un produs obținut cu prețul suferinței altor oameni?
Dacă ne dorim sustenabilitate, sănătate și un viitor mai bun, trebuie neapărat să fim mai atenți și mai preocupați de alegerile noastre. Fără această bază, n-o să ne mai bucure în timp ninsoarea care cade sau sufrageria noastră frumoasă!
