A tavola non s’invecchia mai, ma solo se si mangia meno – da, nu îmbătrânești, dacă plăcerile lui Gargantua nu-s scopul cu care ai ocupat un scaun la masă.
Masa – tavola în italiană – este un simbol al reuniunilor de familie și prieteni, ocazia perfectă pentru a opri alte preocupări și pentru a întări legăturile dintre comeseni.
Mesele sunt ocazia de neratat de a vedea firea adevărată a unui om, cum evoluează, cum se poziționează față de ceilalți. Negocierile se bazează pe cina de afaceri unde omul cu burta plină are mintea încetinită și gura slobodă.
Tavola by MobelAmadeus.ro
Mai sus sunt mesele produse de noi, imagini de la beneficiari: Masa Provence, Masa Kraken, Masa Georgia și mesele cu picioare pliante de la Singureni Manor.
La următorul model nou de masă voi adopta numele ”tavola”. Să fie masa masă!
În primul rând ai nevoie de o masă, un obiect cu plat și picioare suficient de încăpătoare, cam cât cuprinde și sufletul tău. Apoi ai nevoie de bucate alese, de toate palierele de vârstă, de la bunici la nepoți. Strănepoți sau străbunici e deja o bucurie greu de egalat. Mâncarea e recomandabil să fie diversificată, prefer întotdeauna o porție mică din 10 feluri în locul unui hartan din 2 preparate.
Aceasta zicere italiană, este în antiteză cu acest curent de coaching care bântuie viețile celor ce încă cred că reușita financiară e scopul vieții. Mi se par răsuflate îndemnurile de reinventare, de a urca tot mai sus, de a căuta succesul – cine naiba îl poate defini? – de a te conforma unor standarde impuse care nu-s cele cu care ai fost crescut. Dacă nu știi despre ce vorbesc urmărește diseară ”Diavolul se-mbracă de la Prada”
De ce ni se predă la școală literatură doar cu drame? De ce ni se educă copii de către generația care crede că succesul înseamnă reușită prin trudă, prin muncă orbească, că așteptările trebuie să fie mici și obediența mare? Bunicul meu credea că nu ești om dacă nu ai ajuns doctor, avocat, inginer sau profesor. Ce-i aia pictor? Actor, fermier?
Revin la tavola, la masă. Cred că ar trebui să urmărim să ajungem la viața care ne mulțumește. Pe fiecare diferit, în felul lui. Că viața nu e o cursă cu start și final ci un drum, iar pe drumul acesta trebuie să stăm la multe mese. Să ne acordăm timp, să râdem, să împărțim bucate, să ne bucurăm de prezența fizică a celor dragi. Să căutăm liniștea, antiteza agitației, să ne bucurăm de timp de calitate în tihnă. Tihnă pe o tindă, un pahar de vin și o conversație sub stele?
Touch grass este o frază idiomatică și a ajuns azi o expresie prin care recomandăm cuiva să revină la realitate. Dicționarul Webster o cataloghează chiar ca și insultă, pentru carieriștii de succes ce nu mai ating decât sticlă și asfalt. Am sentimentul că experimentul lui Calhoun deja se întâmplă la scară planetară, că ne-am pierdut valori și sensul trăirilor.
Nu-s trist, am găsit această expresie și am savurat mestecarea ei … cumva moda revine, în timp ne vom regăsi valorile și vom aprecia iar ceea ce ne bucura, sufletește, ca oameni, și acum o sută de ani.
Îmi plac câteva citate despre mese, acea tavola care nu se referă la alimentație:
- Einstein – O masă, un scaun, un bol cu fructe și o vioară … ce-ți mai poți dori ca să fii fericit?
- Longfellow – O singură conversație peste masă cu un om înțelept înseamnă mai mult decât 10 ani de studiat în cărți
- Goldman – Prefer trandafiri pe masa mea în locul diamantelor de la gât.
