Știrea suna astfel : Ministerul Finanțelor Publice a comunicat pe 8 mai 2020 faptul că Guvernul României a aprobat amnistia fiscală pentru dobânzi, penalități și alte accesorii datorate de firmele care vor achita principalul restanțelor până la data de 15 decembrie 2020.
Încă suntem sub incidența OG nr 6/2019 pentru amnistia fiscală pe o parte care se suprapune cu cea mai nouă legislație.
Mă simt aiurea, extrem de aiurea, ca și băiatul care a învățat pentru teză și află cu 5 minute înainte de examen că toată lumea are 10, că i s-a măritat fata la profu’ de mate duminică și azi, fiindcă e luni, nu mai dăm nici teză și mâncăm prăjitură din banii din fondul clasei.
Acum 20 de ani am refuzat să plec din țară dintr-un acces de orgoliu declanșat când un neamț cu față de Bin Laden m-a făcut Ausländer în Germania, în timpul practicii la o fabrică germană, trimis de facultate înainte de anul V. M-am enervat și i-am spus că eu sunt inginer în aceste condiții și el e muncitor, ceea ce l-a făcut pe liderul lor de sindicat să aibă un acces de indignare. M-am trezit la secția de ambalare cu lemn, fără să bănuiesc că voi ajunge să mă ocup de lemn mai târziu în viață.
Amnistia fiscală
Anul trecut am înjurat ca un birjar când l-am auzit pe Vlad Petreanu la Europa FM, în timp ce șofam, povestind despre amnistia fiscală acordată lui Victor Ciorbea, care nu-și plătise dările la stat timp de 10 ani, fiind și Avocatul Poporului. Sindicaliștii ăștia, ce au traversat linia și joacă la adversari sunt cei mai periculoși. Vladimirești nu se mai nasc, să schimbe în sens invers.
N-am nici o datorie pe nicăieri, n-am rate sau credite cu scadență lunară, plătesc dobândă băncii pentru linia de credit pe care o utilizez în loc să folosesc banii datorați statului și să aștept amnistia fiscală anuală, e periodică, am dedus că se acordă primăvara. Mi-au crescut urechi de măgar ca în desene animate realizând că doar proștii n-au datorii, oamenii deștepți cunosc dedesubturile și jonglează cu finanțele publice.
Wikipedia explică clar termenul amnistie – ”Actul unui guvern de înlăturare a răspunderii penale a unui grup sau a unei categorii de persoane, de obicei, pentru o anumită infracțiune; amnistia se poate acorda inclusiv persoanelor care se afla în cursul unui proces, dar care nu au fost încă condamnate”
Aș traduce în acest caz că statul își ia libertatea de a șterge cu buretele intențiile și faptele ce pot fi pedepsite, dacă la un moment dat împricinatul achită datoria inițială.
Mai pe scurt ” de mîine toți sunteți fără pată”, ca și ceilalți care neconstrânși au ales să fie așa. Suntem la fel, oare? În ochii statului avid de bani, da.
Este revoltător, incalificabil, demotivațional și îmi provoacă o stare de lehamite greu de descris în cuvinte. Singurul gând al meu este azi că de măine să renunț să mai fiu corect, oricum cei care au fost iertați n-am nici o îndoială că nu vor abandona acest comportament. Sigur s-a gândit statul că acest demers va fi unul cu urmări benefice pentru societate.
Să-i ia naiba pe toți, indiferent de culoarea politică. Amnistia fiscală este o glumă proastă.
Rămâne să decid – sunt corect pentru că aleg să fiu așa, chiar când cealaltă parte nu e, sau intru și eu în clubul lor?
Mercantilism – un mecanism ce l-aș aplica lemnului în România
