Toate imaginile din acest articol le-am găsit despre case din Belgia, de vânzare, dintr-un portal de imobiliare. N-aș putea preciza azi, de ce am ajuns să îmi beau cafeaua în această dimineață răsfoind imaginile cu aceste case, însă e sigur că mă bântuie un gând de plecare.

imagine din Google Maps

N-aș vrea să trăiesc sentimentul că rămân să sting lumina într-o țară pe care conducătorii se străduiesc sistematic să o demoleze. Afrontul direct adus celor care nu sunt implicați politic și-și văd de treaba lor încercând să trăiască, să își crească copiii și să se bucure de viață, fără a atenta la banii publici sau la ajutoarele sociale de orice fel îl resimt mai puternic decât în anii anteriori. Discutând cu cei mai în vârstă sunt scârbit de catalogări sau asocieri în funcție de simpatii, ori ești de-ai lor, or de-ai celorlalți, niciunul buni.

Brrr…  să renunț la politică, nu vreau să o fac, nu sunt făcut pentru asta. Aceste case din Belgia, diferite față de cele din România, sunt extrem de simple ca formă. Sunt majoritatea din cărămidă sau piatră, forme cu colțuri drepte, cu 2-3-4 dormitoare și au prețuri de vânzare surprinzător de scăzute. La o populație care are salariul minim dublu față de noi, să găsești o locuință la prețuri comparative cu cele din România mă face să cred că lichidarea de aici poate aduce ușor o variantă similară la aceeași valoare. Sigur, aici e în centru de municipiu, acolo într-un sătuc din periferie, dar aș prefera și aici același lucru dacă accesul public ar fi la fel de bun și utilitățile publice, școală, spital, magazine la îndemână. M-aș muta la Baia Sprie, la livadă, dacă aș găsi pentru copiii facilități similare.

Ce n-au acolo, foarte diferit față de la noi, la aceste case din Belgia, gardurile sunt simbolice. Da, nu îngroapă în ele valoarea unei jumătăți de casă. Am văzut case din Belgia cu flori sau arbuști în loc de gard, la noi nu e omenește posibil să crezi că ar rezista devastării. N-au elevație, am scris asta și despre casele din Danemarca ori cele din Suedia, uneori intrarea pe ușa principală este la nivelul trotuarului, cel mult la înălțimea a 1-2 trepte.

Spațiile interioare sunt relativ mici, față de vilele supradimensionate construite după 89 la noi. Aproape toate aceste case din Belgia au coșuri de fum, în medie 2 la fiecare clădire și drept urmare șeminee, funcționale sau nu. Băile sunt generoase ca spații și apreciez că dormitoarele sunt suficient de mari cât să fie confortabile și suficient de mici cât să nu-și depășească utilitatea, devenind camere de locuit.

Mobila, aici e aici – mobila e de cele mai multe ori veche, ca stil și forme. Se pare că imobilele de vânzare fie au aparținut unor vârstnici, fie și tinerii au gusturile raportate la stilurile de mobilă de acum 30 de ani, de la noi. Nu-i din pal, am văzut bufete din brad, din stejar multe, însă un număr relativ mic de piese de mobilier în fiecare încăpere.

Podurile acestor case m-au surprins foarte mult. Pentru că sunt construite din cărămidă, de cele mai multe ori alipite una de alta, aceste case din Belgia au spații extrem de mari în podurile rar amenajate.

În interioarele lor se văd grinzi de lemn masiv, din structură sau decorative, lambriu mult și parchet sau podele din lemn doar în dormitoare. Living-urile sau spațiile comune, inclusiv bucătăria sunt placate cu pardoseli reci, gresie sau piatră.

Nu reușesc să mă împac cu gusturile lor în materie de culori, am văzut mulți pereți mov, verzi, galbeni, roșu și nu vă închipuiți că fac referire la tonurile blânde, temperate, ci la cele tari, țipătoare. Ce au dom’le ăștia, simt nevoia palpitațiilor? Lemn și mov? Am mai scris că prea mult lemn dăunează, dar să compar și culori stridente n-am crezut că voi ajunge.

Am remarcat că scara de acces la etaj pleacă fie din holul îngust, fie din bucătărie. Văd că nu mi-am salvat imagini.

Pentru oricare din imaginile descriptive cu case din Belgia de vânzare, am văzut și spațiul verde din curtea din spate și de extensiile tip oranjerie pentru a se feri de ploaie, dar să se bucure de lumina soarelui.

imagine de pe Google Maps

Oranjerie – comună la multe case din Belgia

Am remarcat că majoritatea acestor case din Belgia au trecut consumul energetic, adică au certificat energetic în kW/h. Reglementările europene impun ca noile construcții să nu depășească 100de kW/h pe an, însă am văzut valori și de 800 pentru clădiri ce păreau destul de bine alcătuite. Oare la noi, cât ar fi valorile dacă cineva s-ar obosi să face aceste măsurători?

Am văzut un anunț – 25.000 avans și rate de 450 de EUR pentru următorii 10 ani. Valori relativ comune celor care au credite în România, însă cu siguranță mai ușor de suportat la un alt nivel de venit, cum e acolo, pentru o familie unde amândoi lucrează. Clima e destul de blândă, fără arșiță vara, fără frig sub 0 media lunilor de iarnă.

Mă frapează lipsa exagerărilor, spațiile relativ simplu amenajate, importanța acordată vieții de zi cu zi înainte de un imobil impozant.

N-am cuvânt de încheiere, nici concluzii, prefer să nu le trag acum, mi-am propus la finalul acestui an să fie momentul când să mă gândesc la cum ar fi, dacă ar fi.

O seară bună, cu liniște-n suflete vă doresc!