Lemnul in viata de zi cu zi este prezent oriunde întoarcem privirea. Uneori am uitat să-l mai vedem, alteori nu putem evita constientizarea prezenței lui.
Am publicat aceste articole, cu denumirea ”Fărăr comentarii … Nr. … ” la începutul vremurilor acestui blog, crezând că doar imaginile sunt suficiente pentru a număra prezențe online zi de zi. Google ne măsoară în feluri în care cu greu putem crede că o face, știe ce facem în online, mai bine decât știm noi despre noi înșine.
Mi-am propus în 2012 să acopăr nișa lemnul in viata de zi cu zi, scriind la început despre mobila din lemn de stejar fabricată de grupul nostru, din nordul României. Am realizat atunci că în scurt timp voi epuiza piesele de mobilă la care să le pot face descrierea și trebuia să abordez lemnul dintr-o altă perspectivă. Am ales să informăm și să educăm cititorii despre lemn în accepțiunea generală, indiferent de utilizarea lemnului. Poate fi vorba despre linguri de lemn într-un articol sau despre case din lemn, așa cum e prima imagine. Pontonul și apoi coniacul cu trabuc și pipă, sunt segmente ale lemnului acoperite prin influență directă sau ocolită.
Timpul ne-a învățat, pe toți autorii acestor articole să ascultăm reacția propriilor cititori, să ne alegem cuvintele fără a deveni plictisitori, să abordăm materiale interesante cu cât mai multe informații în cuprins. Spațiul online românesc este avid după informație de calitate. Devine aglomerat, s-au înmulțit entitățile care publică materiale despre lemn, cu orientare mai mult sau mai puțin către cititori.
Evităm publicitatea și bannerele, detestăm încărcarea spațiului destinat articolelor cu popup-uri și culori fistichii. Ne dorim să avem o prezență online decentă, onestă, reprezentativă pentru nișa lemnului, încercând să scriem cu adevărat despre cum ne influențează lemnul in viata de zi cu zi.
Cu drag, de liniște-n viață și decență !
1 comentariu Adaugă comentariu
Una din primele mele linguri a fost dintr-un lemn de salcam pe care tataie l-a considerat destul de uscat. Nu a fost chiar uscat, ca urmare s-a si crapat.
Oricum lingura era de fapt ca un polonic foarte primitiv, ca si mine in ale cioplitului la momentul realizarii lui. Pentru cine ar vrea sa o vada, se afla la adresa din paranteza (http://www.abisoca.tk/pagini_romana/pagini_produse/lemn.php) printre alte chestii din lemn. Mai precis este a 22-a poza din coloana din stanga.
Am toata stima pentru salcam. Am fost plecata in 2007 in nordul Frantei pentru o perioada de 6 luni. Acolo in februarie, martie, aprilie, vedeam arbori care imi dadeau o senzatie inexplicabila de tristete. Erau cu crengile golase, normal, si pe trunchiuri urca iedera. Ca si cum se intorsesera cu radacinile spre cer si crengile spre pamant. Atunci asa percepeam peisajul din jurul meu.
Cand in luna mai am mers mai in sudul Frantei si am vazut salcami infloriti, imi era un asa dor de tara, incat salcamii care mi-au amintit de dealurile de la mamaie, m-au tulburat asa de tare ca mi-a venit sa plang.
Acum sunt bine, mi-a trecut 🙂 …. nu am nici cea mai mica intentie sa intristez pe cineva 🙂