Am notat pentru ultimii doi ani o serie gen cavalcadă de evenimente și parcă timpul stă pe loc. Se întâmplă atât de multe evenimente, succesiunea este foarte rapidă și sper să reușesc să țin pasul cu ele. Poate că Victor are cel mai mare rol în comprimarea timpului, pentru că în cealaltă parte rămasă la dispoziție, alergăm și eu și Adriana să reușim să facem toate câte ni le-am propus.
La capitolul dorințe, am emis intenția de a avea un teren unde să meșterim fiecare, Adriana cu flori, lavandă și alte care țin de plăcerea grădinăritului asociate cu producerea cosmeticelor naturale Marillys, iar eu referitor la cultivatul … a ceva, numai să pot pune în practică soluții din domeniul automatizărilor, gen panouri solare, irigații, pompe, robineți comandați electric, chestii de astea. Am mai afirmat că diferența dintre băieți și bărbați este prețul jucăriilor și vom continua să ne păstrăm sufletul doar dacă continuăm să căutăm bucuria oferită de joacă.
S-aveți grijă ce vă doriți pentru că s-ar putea să se îndeplinească. Nouă ni s-a întâmplat și am primit un teren cu livadă de la părinții Adrianei, unul cu o suprafață generoasă, pe care de 8 ani nu a mai intrat nimeni. Livada era destul de sălbatică, pomii crescuți haotic, suprafața arată ca o căciulă, adică e un deal, cu pante abrupte și denivelări de teren gen movile. Partea bună e că e plină de pomi, pruni în principal, meri, peri, câțiva nuci, corn și poate încă câteva specii pe care nu le-am identificat. Am CASTAN pe teren, vreo 3 sau 4 dar au avut de suferit din partea unor capre care le-au cam ros coaja in anii in care livada s-a aflat ”în grija” unui vecin. Asta e, am încercat să-i salvăm, vedem în timp rezultatele.
Motivul pentru care în ultimele două săptămâni nu am mai publicat articole a fost acesta, am lucrat la livadă. Cu încă un Călin, meșter de livezi cu ștaif, am curățat mare parte din livadă, gardul, căile de acces. Trebuiau răriți pomii care au crescut haotic, prunii în special. Încă nu știm ce soi sunt, dar anul acesta vom afla. Nouă nu ne trebuie prune de pălincă, dacă ar fi să vrem s-o bem nu ne ajung următorii 20 de ani să terminăm stocul tatălui meu și a socrului, dar merii și perii și în special nucii ne sunt foarte dragi. Platoul l-am eliberat de toți pomii, au rămas încă o mulțime de cioate pe care trebuie să le scoatem cu un buldoexcavator și avem în plan să plantăm coacăz și cireși. Adriana ar vrea chiar de acum să plantăm cireșii, dar cred că am ratat startul acestui sezon, nu am mai găsit puieți de cireș altoiți care să corespundă, s-au vândut deja.
Pentru curățarea livezii mi-am cumpărat o drujbă STIHL. Am căutat câteva seri online cele mai bune oferte și am ajuns să o cumpăr tot offline, de la un magazin recomandat, verbal, de un prieten. Având în vedere că zilnic am mers cu lanțul la ascuțit, e importantă relația directă cu meșterul de la magazin, recomandările și sugestiile de folosire. Am ales modelul 181, varianta îmbunătățită a lui 170/180, cu o singură piuliță de prindere a lamei. M-am simțit din nou copil, cu o jucărie de oameni mari de data asta în mână. Zilele în care am curățat terenul, de pomii crescuți aiurea sau de rugile de mure care au invadat gardul m-au făcut să descopăr grupe de mușchi pe care nu știam că le am. Drujba e ușoară, dar prea multa muncă în fața calculatorului și-a lăsat amprenta asupra condiției fizice și seară de seară am adormit deodată cu copii.
Am fript slanină iar după multă vreme, pe țepușă de alun, am mâncat din cuțit și am savurat senzația de foame când îți vine să mănînci și pietre. O parte din senzațiile trăite le-am descris atunci când am scris articolul –Loc de foc cu balansoar– și vă îndemn să vă bucurați de efortul fizic de câte ori puteți și aveți ocazia.
Să nu credeți că am tăiat pomi fără discernământ, majoritatea celor doborâți erau aproape uscați pentru că i-au ros caprele sau erau crescuți prea aproape unul de altul, iar coroanele lor aveau de suferit. Acum întreaga livadă este aerisită, chiar dacă m-am ales cu 20 de mc de bușteni. Vreau să selectez din materialul rezultat cât pot de mult, să încerc să fac scândură din prun pentru textura deosebită pe care o are. Ar merge extraordinar în combinație cu lemn de esență deschisă la culoare, ca și fagul sau arțarul. Pentru tocătoare, am mai prezentat anterior idei de combinații de esențe diferite de lemn –BLATURI DE MASĂ ȘI TOCĂTOARE FABRICATE DIN LEMN– . Aș vrea să fac și un blat de masă, un meșter tâmplar mi-a sugerat asta din propria experiență. Drept e că nu am mai văzut piese de mobila lucrate din prun, dar textura fibrei mă face să cred că rezultatul va fi spectaculos.
Apariția terenului cu livada în viața noastră este un aspect de care amândoi ne bucurăm iar eu mă consider un om norocos să am alături de mine o femeie care împărtășește dragul de natură și grădinărit. Am descoperit un mic fermier în mine care se completează atât de bine cu ceea ce Adriana știe și îi place să facă. Ea vede flori și frumos în orice, discutăm seară de seară despre fiecare colț al livezii, eu practic, ea cu frumosul. E un om deosebit care îndulcește pragmatismul meu prin spiritul ei, vede binele și esteticul în orice o înconjoară. Pe mine mă bate gândul să-mi pun la lucru ideile despre energie verde, panouri solare, irigații, automatizări de fermă, soluții de scăpat de muncă, ea imaginează colțișoare cu flori, amenajări, trepte din piatră. Ultima idee era o fantă într-un buștean pentru ”parcarea” bicicletelor.
Ne completăm, asta e cert, nu suprapunem ideile sau soluțiile pentru că fiecare vede un cu totul alt aspect sau fațetă a aceluiași fapt.
Cel mai bun moment să plantezi o livadă a fost acum 30 de ani, cel mai bun urmator moment este maine.
Cu drag, de natura.
