Dacă nu din lemn era să se facă acest obiect, o masă de lucru din lemn pentru bijutier, atunci din ce? Metalul s-a prelucrat dintotdeauna, iar lemnul a fost prezent acolo pentru a-l ajuta pe meșter să își arate măiestria. Scriu acest articol după ce am primit o cerere de a realiza o masă de lucru pentru o doamnă cu calități de bijutier și am fost nevoit să o refuz. Nu am făcut așa ceva, producția de mobilier din fabrică se referă la mobila de uz general, serii mari, linie de producție.
Masa de bijutier, sau de pantofar, sau de ceasornicar, meserii liberale pe care le respect și pe care constat cu tristețe că au ajuns în pragul dispariției, sunt produse foarte puțin răspândite, care nu se pretează la producția de serie. Un astfel de meșter cred că trebuie să urmărească realizarea mesei de lucru personalizat, după propriile specificații, cu sculele, distribuirea spațiului, așezarea în spațiu a fiecărui detaliu după bunul plac și conform cu propria îndemână.
Am menționat lemnul ca fiind atât de aproape de meșteri la modul general, pentru că îl regăsim în coada ciocanului, în mânerul de la pilă, în sertarele, blatul și structura mesei de lucru din atelier, în aproape toate combinațiile posibile cu metal pentru a defini o sculă. Recunosc că astăzi privesc cumva neîncrezător la securile și ciocanele ce se vând prin magazine cu cozi de material plastic, sau compozit, din fibră de sticlă. Au luat locul lemnului și parcă e nefiresc. Dintre voi, cei ce au avut șansa de a lucra pământul, sufiecient de mult încât să schimbe coada unei sape sau a unui hârleț, cunoașteți foarte bine sentimentul de aducere a lemnului din coadă la o formă comodă, placută și ușor de folosit, să simți că-ți stă bine unealta în mână.
Am căutat mai multe imagini, pe netul ăsta mare să pot exemplifica ce înseamnă o Masă de lucru din lemn pentru bijutier, sau chiar conceptul de atelier în general. Dezordinea de pe masă este caracteristică oamenilor cu înclinații practice, pentru ei este o dezordine calculată, unde găsește ușor fiecare lucru de care are nevoie. Desigur că se mai face ordine din când în când, dar tot la starea de vălmășeală se ajunge într-un final.
Cu drag, de modă veche.
