Acasa la mine inseamna Maramures, Romania. Pentru un francez sau un olandez, punctele de reper ca sa ma localizeze difera. Incepe prin a face referiri la ceea ce stie despre locatie, adica partea aceea publica – difuzata. Cred ca tuica, clop de paie, fratii Petreus sau Cimitirul Vesel si poate, doar poate casele de lemn, s-ar situa printre elementele descriptive popularizate in afara Romaniei.
Acasa pentru mine de fapt nu e chiar atat de descriptiv in material, palpabil, ci inseamna locul unde mi-e bine, adica emotional. Si nu va fi de-a pururi intr-un singur loc fix, ca si cel de origine. De fapt e acolo unde ma intorc ori de cite ori lipsesc, acolo unde privesc in jur si recunosc fiecare obiect, de unde provine, de cind, cum a ajuns acolo. Acasa e liniste, refugiu, cald. Acum ca e vara, e cald literalmente, dar si iarna e cald. Ca „bag pe foc”. Zambesc la ideea cliseelor verbale, pastrate chiar si dupa ce faptul in sine nu mai e reproductibil, cum ar fi : trag mata de coada, tai frunza la caini, dau la saiba. Stiti de ce se zice aterizare? Pentru ca e pe Terra, dar daca ar fi altundeva, nu ar fi mai corect sa generalizam si sa spunem asolizare?
Pfui, am devenit filozof, bat campii (nu ad-literam).
Gandurile astea m-au trecut in momente de visare, cu cartea in mana si in care am simtit nevoia unei terase. Ca la bloc n-am. Sa poti astepta seara intins pe un fotoliu confortabil, cu picioarele undeva, sus pe ceva, Cu masuta si toate cele de trebuinta la indemana. Si cu liniste.
Am cautat si va arat ce mi-a atras atentia, ca sa va regasiti si voi intr-un model de amenajare ce il aveti sau vi-l doriti sa faca parte din acasa. Si unde sa lasati in urma ganduri ce ne alearga cand parcurgem etapa asta a existentei, ce se numeste viata.
La mai mare ! Fiecare ce-si doreste .
2 comentarii Adaugă comentariu
cum pot comanda?