Din stejar englezesc se fac obiecte la fel ca și din cel polonez, ukrainean sau românesc. Ceea ce nu apare la cele est europene este puterea de promovare, blazonul și mândria exprimată foarte vocal de a fi tâmplar. Am scris despre Ghilda britanică a meșterilor în lemn dar și despre modele de masă cu denumiri insulare – Masa Hayrake – un model englezesc din vremea Arts and Craft
Multe curente provin din piese de mobilă produse pentru regalitate și astfel s-a instaurat că din stejar englezesc, lemn englezesc în accepțiunea generală se produc piese de excepție. Faima meșterilor britanici este răspândită, deși am convingerea că sunt oameni pricepuți, dar iluștri necunoscuți care folosesc stejar est-european, în locul unui stejar englezesc ajungând să făurească piese fabuloase, dar care mor în neantul lipsei de promovare.
Doar ca să știți un lemn englezesc diferă dacă vorbim de stejar foarte mult față de cel est european. Fibra celui de la noi este mai albă, gălbuie, aurie chiar față de tenta roșiatică a celui din vestul europei. Butoaiele din stejar franțuzesc, sau englezesc nu-s la fel de bine apreciate.
Nu doar obiectele sunt inedite, dar mai ales utilizarea lor. Noi n-avem biscuiți care să aibă nevoie de recipiente din lemn, personalizate, pentru a fi păstrați. Istoria se făurește cu toată sumedenia de detalii, mari și mici, decisive sau adiacente. Apoi, întregul conglomerat care definește o nație ajunge să fie cunoscut și asociat unitar cu poporul ce i-a dat viață. Americanii mi se par cei mai înverșunați să-și croiască o istorie, având în vedere scurta perioadă de timp de când domină planeta, dar și mai scurta existență ca națiune.
1 comentariu Adaugă comentariu
bravo foarte frumos