Ceea ce este de admirat la acest suport, conceput la început de secol 20, ca o securizare a băuturilor fine de pofta unui simplu servitor este faptul ca întreaga construcție adăpostește 3 sticle din cristal, cu dopuri fasonate manual, dimensionate perfect pentru a nu putea fi scoase fără cheie.
Da da … o minte zglobie, atunci, a imaginat un suport, din lemn de stejar, cu feronerie din alamă unde boșii să își păstreze în relativă siguranță băuturile fine.
Bănuiesc că la origini era mânuită de ceva servitor prin casă, dar cheia era la consumatorul final. E greu de imaginat o asemenea utilitate astăzi pentru această piesă de istorie, de aceea, acolo unde am găsit-o prezentată pe internet, la 1stdibs.com, cred că este reală și autentică. M-aș mira ca vreun tată prea grijuliu să creadă astăzi ca odraslele însetate pot fi ținute departe de alcool prin astfel de metode, dar acum 100 de ani, piesa cred că era de reală utilitate.
E stejar lemnul din ea, e multă migală în prelucrarea manuală a alămurilor, e istorie până la urmă, și mai ales e parte din ceea ce am fost ca să devenim astăzi ceea ce suntem. Stejarul dăinuie, iar dacă măine ar dispărea brusc toți stejarii de pe planetă sunt sigur că dintre obiectele ce astăzi există ar rezista suficiente ca să poată fi explicat ce e lemnul de stejar si peste 300 de ani.
Cu drag, de modă veche.
2 comentarii Adaugă comentariu
LA CE PRET SUNT SUCITOARELE CU MODEL