Am o înclinație spre obiectele vechi din lemn și de câte ori mă întâlnesc cu ceva fabricat demult dar în stare bună de funcționare mi-e greu să mă abțin să nu le cumpăr, mai ales că la piața de vechituri sunt un chilipir. Am scris anterior despre râșnița de piper de care am fost extrem de fericit să o iau și care a declanșat o reacție în lanț, am mai achiziționat încă 2 diferite, dar în stare perfectă de funcționare. Rasnita de piper Vintage
Acum am găsit la piața de vechituri, obiecte vechi folositoare, aduse din țările calde (sau mai degrabă reci) de către conaționali de-ai noștri care valorifică toate obiectele pe care vesticii sau nordicii nu le mai folosesc. În capul meu nu se leagă ideea de a renunța la un obiect decât cu momentul în care este stricat sau imposibil de reparat. Am vazut în Norvegia motor de barcă Evinrude aruncat la gunoi și cu toate că locuiesc lângă brazi, mi se pare o irosire nejustificată, poate din cauză că din cauză că tot ce e legat de mare îl percep ca fiind valoros.
Din Danemarca am achiziționat cu 25 de lei o ghilotina marca Raadvad (mi s-a atras atenția cu mândrie asupra brand-ului, deși mie nu-mi spune nimic) în stare bună de funcționare. Am tăiat acasă limbă afumată și lama este foarte bine ascuțită. Tot de la vechituri am luat și o nivelă cu bulă, tot din lemn, cu gândul că poate odată se va dovedi folositoare și am avut dreptate. Am folosit-o la poziționarea unor rafturi și am fost bucuros că în urmă cu ceva timp mi-a căzut în mână. Am dat 5 lei pe ea, dar aș fi dat și 50 când am avut nevoie.
Borcanul nu e cu lemn, dar Adriana l-a ochit și a făcut o limonadă de vis după ce l-a avut, iar Tudor știe și singur să își pună în pahar fără să mai fie nevoie de cineva care să-i toarne din ditamai borcanul. Socată scria pe borcan la început, dar acum e folosit la toate sucurile de casă pe care le facem.
Danezii au o cultura națională din a preda lucrurile nefolositoare dar funcționale la un sistem de magazine administrat de pensionari, de unde se revând apoi. Banii strânși se folosesc în scopuri caritabile, iar sistemul mi se pare mai de bun simț decât apelurile umanitare de la noi, propagate prin toate sistemele media. Așa nu ai senzația că întrajutorarea comunitară se face din milă, ci din responsabilitate.
Data viitoare când vă veți întâlni cu un astfel de târg sau piață delectați-vă cu scotocitul, veți fi surprinși de ceea ce puteți găsi.
Obiecte vechi din lemn
Limba a fost fiartă cu mirodenii, apoi ținută în baiț timp de câteva zile și afumată de Cătălin la hițul său de acasă, așa că e BIO 100%. Păcat că e ultima bucată, așteptăm iar să fie frig și ne punem iar pe afumat. Are un gust de vis, nimic de la magazin nu se compară cu ceva făcut acasă.
Pentru o idee de afumătorie casnică puteți citi aici –Vremea afumăturilor cu rumeguș din lemn de stejar
Cu drag, de modă veche.
