Am citit despre otel de Damasc pe magazinul lui Cătălin Sorescu unde am găsit în prima fază o bucata de oțel cu un aspect intrigant. Nu sunt specialist în cuțite, de aceea m-am apucat de documentat și pornind de la acest prim indiciu am descoperit că referitor la acest oțel special există o diversitate uriașă de opțiuni. Poți achiziționa după preferințe doar lame din otel de Damasc, kituri de cuțite complete sau cuțite gata fabricate folosind acest oțel.
Sunt aproape sigur ca George RR Martin a folosit aceasta legendă, a fabricării oțelului de Damasc pentru inspirația de a include în seria ”Cântec de gheata si foc” armele fabricate din oțel Valyrian, cu puteri mistice.
Cu siguranță cei care fac parte din comunitatea celor ce meșteresc cuțite pot spune mai multe amănunte despre acest oțel de Damasc, dar și despre alte oțeluri speciale, cu diferite grade de duritate, particularități de prelucrare și utilizare. Eu sunt doar un pasionat al lucrurilor de calitate și în acest caz particular mă declar foarte impresionat de aspectul oțelului în discuție. Am căutat online cuțite de bucătărie fabricate din acest oțel și am rămas uimit de diversitatea ofertelor și de plaja largă de prețuri.Aliexpress-ul oferă piese cu prețul de 43 de dolari iar meșterii japonezi cer și 1100 de dolari pe un set de 3 bucați. Undeva este cu siguranță o explicație, sigur diferă mai multe caracteristici fizice între cele două opțiuni.
O lama din oțel de Damasc de la Cătălin are prețul între 35-60 de EUR, însă mai e de lucru pentru a confecționa cuțitul, iar materialele folosite pot fi lemn, corn sau alte materiale derivate. Deci tind să cred că nu lemnul exotic sau autohton din mânerul cuțitului este răspunzător pentru prețul de 2-300 de dolari cerut de un japonez, ci oțelul și procedeele de călire aplicate. Partea interesanta a oțelului de Damasc este tiparul imprimat pe suprafața lamei, care poate fi extrem de diversificat și se datorează conținutului amestecat de ferita și aliaj de cementita.
Sper să nu fac greșeli, am să reproduc traducerea precizata de Wikipedia – ”Metoda Tamilakam a fost să se încălzească minereu magnetit negru în prezența carbonului într-un creuzet de argilă sigilat într-un cuptor cu cărbune”. Fierul, simplu este un metal moale, care trebuie combinat cu carbon pentru a se întări. Teoretic un conținut mediu de carbon conduce la obținerea unui oțel, iar un conținut mai ridicat la obținerea fontei. Oțelul are și elasticitate și duritate, iar fonta are o duritate crescută, insă este casantă. Rețeta producerii unui oțel de calitate a fost de-a lungul istoriei o artă cu importanță crucială, având în vedere luptele cu arme albe desfășurate în marea parte a istoriei cunoscute. Tehnica japoneză, cea orientala sau cea europeană diferă una de cealaltă, nu ca principiu ci ca finețe și detalii, acele aspecte care fac diferența dintre viață și moarte într-o bătălie.
Să folosești puterea musonului pentru a sufla aer în furnal sau să aduci în rețetă carbon din cărbune, ori din plante cum ar fi bambusul sunt detalii de fabricație care schimbă totul și rezultă într-un final foarte diferit. Am fost personal în China în vizită la un site arheologic care includea un furnal pentru ceramică, așezat pe panta unui deal, lung de aproape 100 de metri, care folosea forța vântului în loc de foale de fierar, pentru a înteți focul. Am văzut cu ochii mei și mi s-a spus că este cel mai vechi loc de pe pământ cunoscut pentru producerea ceramicii. Vă asigur că a fost impresionant.
Se spune că o sabie din oțel de Damasc poate tăia o țeavă de pușcă, dacă este fabricată la nivel de artă și mânuită de un maestru.
Îmi doresc să fiți la fel de avizi de cunoaștere ca și mine și să căuttați mai multe despre orice vă reține atenția și vă suscită interesul. Cunoașterea însemnă putere, iar puterea intelectului va prevala întotdeauna în fața celei fizice.
Cuțite cu lamă din oțel de Damasc
Cu drag, despre meșteritul cu artă.
Despre cuțite de bucatarie marca Tramontina am scris anterior articolul – Despre cuțite marca Tramontina, însă păcat ca s-a închis magazinul din RO. Mânere mai facem – Mânere din lemn pentru mobilă – dar oțel bun e de căutat.
2 comentarii Adaugă comentariu
In primul rand cel de care vorbesti nu este damasc si o lama nu poate taia otel. In al doilea rand otelul forjat cu modele ceea ce este cel la care te referi are o calitate mult mai scazuta decat un otel carbon de calitate. Exista multe variante de la 1045 la 1075 la 1095 si altele. Eu m-am interesat ca documentare in legatura cu diverse sabii. O alta problema e manerul . Intotdeauna un maner cu pini si lama vizibila intre cele dou bucati de material e de preferat. La cele prezentate de tine ai sansa sa ramai cu manerul in mana. Alta problema e cu mitul japonez. Lamele japoneze au fost de calitate inferioara partial datorita lipsei de minereu de fier de calitate in regiune partial datorita inchiderii fata de exterior si implicit fata de inovatie. Nu as recomanda folosirea a orice din asa numit damasc in practica.
Informatiile prezentate de mine sunt la fel adunate din diverse surse, si despre taierea pustii am afirmat ca ” se spune” nu ca este asa. Legendele au rolul de a creea o poveste, iar priceperea fiecarui meșter duce asta la un nivel ridicat ori nu. Depinde de cine apreciaza.