Evenimentul din 15 aprilie 2019 care a captat atenția întregii planete a fost incendiul acoperișului din lemn de la Notre Dame de Paris. Bătrâna catedrală a avut parte de cea mai mare distrugere de când există. Pădurea de stejari a acoperișului (forêt charpente) număra nu mai puțin de 1300 de arbori, folosiți în secolul 13 la construcția acoperișului, chiar dacă o parte din structură fusese renovată recent, în 1844, deci de mai bine de 170 de ani.
Efortul impresionant și disponibilitatea unei lumi întregi de a contribui la restaurarea acestui simbol al Franței vor fi martorii unui demers de solidaritate nemaivăzut. Sigur că donațiile celor care sprijină francofonia în general au venit din toate colțurile lumii concomitent cu voci care au criticat eforturile financiare a altor nații prin reprezentanții lor, care nu se implică să susțină la fel de generos, sau chiar deloc, obiective mai puțin celebre decât Notre Dame, însă nu mai puțin valoroase.
Cred că națiunea franceza nu va precupeți nici un efort, din mândrie patriotică, de care nu duc lipsă. Asociațiile cultivatorilor de păduri din Franța s-au mobilizat și donează din resurse proprii stejari de peste 100 de ani care să corespundă nevoilor de restaurare. Se vor folosi tehnici moderne pentru reconstrucție, ca suport pentru compagnonii ce vor prelucra lemnul și îmbinările în stil tradițional, identic cu cel folosit la construcția originală. Mulți charpentieri își vor dori să participe și vor număra această ocazie plus efortul depus ca o pagină de portofoliu și motiv suplimentar de mândrie profesională.
Structura interioară, fotografiată în 2007 de Camil Iamandescu arată parțial cum erau realizate îmbinările și tehnicile folosite. O inscripție certifică meșterii ce au lucrat acolo și apar semne de întrebare la vederea echerului și compasului, semnul distinctiv al masoneriei. Masonii se declară ca fiind nobilii științei, iar G-ul prezent în inscripția simbolului lor este prima literă a cuvântului Geometrie. Am remarcat îmbinările în gură de lup, semn că ceea ce se face în România, este o urmă a vremurilor când meseria n-avea granițe. Cândva, eram mai conectați la Europa decât azi, când cu drepturi și obligații depline facem parte din Uniunea Europeană.
Un profesor american s-a pronunțat că consideră lemnul o alegere neinspirată pentru restaurare, pe când francezii iau în calcul doar stejarul din Normandia ca material posibil de utilizat, pentru a reproduce fidel construcția originală.
Tind să cred că tradiționalismul va învinge.
Sigur că așteptăm cu interes demersul și finalizarea lucrărilor, cred că va fi un prilej de a arăta lumii cum Franța renaște din cenușa proprie. Cei care vindeau cenușă de la Notre Dame ca suvenir sunt de blamat, însă cumpărătorii lor și mai mult. Este trist și dezarmant să vezi prostie atât de îngustă, în spațiu public. Mai bine își luau teren pe Lună, am și eu de vânzare.
Ocazia este însă perfectă pentru a reaminti celor de-un neam cu mine, că în afară de Notre Dame mai există biserici din lemn, monumente și organizații de bine și pe plan local. Vă reamintesc de Ambulanța Monumentelor, de Harta Meșteșugarilor și de eforturi ilustru necunoscute de a salva patrimoniul național, material pe care toți ar trebui să îl prețuim înainte de cel străin.
Nu uitați de Ghidurile de Arhitectură, cele din Maramureș se găsesc la aproape toți arhitecții din grija d-nei Laura Zaharia și a echipei sale, în format printat. Am scris atunci – Arhitectura caselor traditionale poate fi salvată – Ghidurile de arhitectura pentru Maramureș
Cu Brâncuși am dat-o cu oiște-n gard … eforturile astea, pentru lemn, sunt mult mai ușor de suportat. Financiar … Voluntariatul este iarăși o formă rar întâlnită, care poate contribui decisiv la salvarea unei moșteniri unice. V-amintiți de – Donație pentru biserica – de ce să o faci dacă nu ești religios?
Să ne lumineze Divinitatea, așa nu fac reclamă nici unei religii.
