Am montat o piesă de stejar în exterior, pe un zid de cărămidă, la ieșirea spre grădină. Anterior era o scândură de brad, foarte putrezită, care în câțiva ani de la montaj și-a dat duhul. Am avut rețineri și sper că am reușit să pregătesc lemnul ca să se comporte cel mai bine în condiții de intemperii.

Stejarul ”lucrează” foarte puternic, se deformează și crapă dacă soarele și apa îl mângâie succesiv. Scândura din care am prelucrat piesa a fost uscată în uscător, dar ulterior a stat afară vreme de mai bine de un an. Regret că nu am fotografiat scândura înainte de prelucrare, era curbată, pe ambele axe. Umiditatea de 15 % e în general atinsă de o scândură de stejar în exterior, după doar câteva săptămâni de la momentul în care e scoasă din uscător și se stabilizează. Așa a fost și scândura mea.
Montajul a fost făcut în noiembrie 2024, pe o vreme blândă cu 15-17 grade și am finisat cu ulei Woca, pe bază de apă. Fixarea pe zid am făcut-o cu spumă de montaj între lemnul nefinisat și zid și în primăvară mă voi duce să văd cum s-a descurcat lemnul. Am să re-aplic ulei, după o degresare ușoară și urmăresc comportamentul pe vara care urmează, la soare și apă.
Blat de stejar în exterior




Pentru ianuarie 2025, după 3 luni afară, sunt de părere că lemnul este ok. S-a profilat suprafața, par că au apărut ceva fisuri în fibră, însă nici o torsionare.
Am scris anterior despre piese de mobilier din stejar în exterior, bănci și mese marca Gaze Burvill și sunt și azi un admirator al modelelor pe care le construiesc și cum reușesc să determine lemnul să nu facă năzbâtii expus vremurilor.
Am recomandat întotdeauna salcâmul pentru piese de lemn în exterior, are capacitatea de a rezista mult mai bună, datorită fibrei torsionate. Nu am găsit de data asta o scândură de salcâm potrivită, e mai simplu în Ungaria, acolo se găsește salcâm din abundență.
