Când spun suport din lemn mă refer strict la cele care în engleză se numesc TRIVET și au rolul de a fi folosite pentru servirea mesei și așezarea oalelor sau tigăilor. Servirea mesei este o activitate zilnică, continuă, nesfârșită. Tocmai de aceea apreciem schimbările, ocaziile, întâlnirile cu prietenii sau tabieturile personale care diferențiază oarecum de rutină acest demers.
Sunt fascinat de recipientele de gătit din fontă (Iron Cast), rupeți-vă puțin timp să citiți despre Turnătoria MAE. Cred că nu e nevoie de fastul porțelanurilor de China și argintării, însă servirea mesei ar trebui să beneficieze de boluri sau castroane, ori tăvi și oale destinate specific pentru fiecare fel de mâncare gătit și servit, prezentate cum se cuvine. Rusticul domină din nou clar aranjamentele de masă, iar o tocană direct din tigaia de fontă așezată pe masă are parcă altă savoare. Nu poți pune pe masa din lemn de stejar o oală fierbinte, nici pe fața de masă, chiar dacă e de unică folosință. Trebuie un suport din lemn, sau din metal, dar din lemn mai bine, căci aici scriem despre lemn.
Opinia mea este că designul acestor produse a avut de suferit când micii meșteri au încetat să mai producă astfel de accesorii și s-a mers pe producția de masă, la volume uriașe, pe modele tot mai puține. Materialele pentru acestea s-au ales dintre cele cu cât mai mic cost și prelucrare facilă mecanizată și așa am ajuns vreme de vreo 20-30 de ani să uităm să acordăm atenție unor detalii minore. Le-am pierdut, din vedere, din obișnuința utilizării, au fost bune și din fier sau mai rău … zamac ori materiale necunoscut de ieftine.
Timpurile recente, ultima decadă aș zice, au dus la o reînviere a meșteșugului individual pe fondul repulsiei pentru ieftinituri și produse de serie mare. Oamenii pricepuți sau autodidacți, au luat iar lemnul la mână și s-au apucat de prelucrat acest material nobil, cu mâini mai tinere sau cu utilaje performante – routere CNC. Reînvie o nouă epoca a unor suporturi din lemn mai frumoase, mai dorite și apreciate, laolaltă cu tendințele de slow-cooking și bio/raw/vegan.
Am realizat că nu totul trebuie redus la preț, ca valoarea muncii mele și a lui, a tâmplarului este dată de timpul și priceperea acordată acelui obiect asupra căruia ne aplecăm. Vrem să fim prețuiți și suntem din nou dispuși să prețuim la rândul nostru. Nu ne mai zgârcim la un ban dat pentru unicate și diferențiem meșteșugul de produsul de serie mecanizată.
Cred că astfel de obiecte pot fi produse cu relativ puțină pricepere pentru cei apropiați și dragi, ca exercițiu de îndemânare pentru meșteri talentați sau hobby pentru începători. Diversitatea formelor pentru un suport din lemn este infinită și imaginația voastră poate să scoată capodopere. După ce bucătarul va realiza capodopera lui, puneți-le suprapuse, mâncarea sus, suportul jos și bucurați-vă de efort.
Cu drag, de oameni prieteni laolaltă !