Recent am avut o discuție pe aceste imagini despre cum se poate obține un aspect rustic de lemn natural, cu imperfecțiuni vizibile și integrate în amenajarea interioară a unei locuințe moderne. Tendința este tot mai puternică, se preferă un aspect rustic fără gândul la cabana pădurarului, adică nu din bardă ci din fibra lemnului. E nevoie de o grijă asupra finisajului în mod aparte, dimensiunile elementelor din lemn trebuie să aibă cursivitate, să lipsească liniile strâmbe. Ca urmare suprafața lemnului folosit la placări de pereți sau elemente constructive ori de mobilier pentru respectarea acesteui trend se dorește să fie autentic naturală. Prelucrarea și montajul în schimb au cerințe exacte, e nevoie de pricepere și rezultatul final ar fi bine să beneficieze de aportul naturii fără a cădea în extrema brutului nefinisat.
Cred că pentru rășinoase o învechire autentică este cea mai bună opțiune, iar selecția acestor elemente poate fi făcută din lemn recuperat. Acolo timpul a lăsat urme, a măcinat fibra moale și a scos în evidență imperfecțiunile naturale ale lemnului. Stejarul, pe de altă parte, poate fi nuanțat ca și culoare mult mai repede, folosind metoda cu fier și oțet prezentată în articolul –Din secretele tâmplăriei Nr. 1 – Finisaj pentru antichizarea stejarului -. De fapt, orice lemn cu conținut mare de tanini reacționează la acest baiț și se poate obține patina timpului în doar câteva zile.
Folosirea cu îndemânare a unei mașini de periat manuale, dar și arderea superficială a scândurilor pot da acest aspect. După trecerea focului peste o scândură, neșlefuită preferabil, prin perierea manuală sau electrică, fibra moale se îndepărtează și rămân șanțuri aleatorii, naturale, plus o ușoară închidere a culorii lemnului. Dacă periem mai profund vom obține striații mai vizibile și culori mai deschise. Rașcheta manuală este o unealtă nu foarte iubită, datorită efortului fizic necesar, însă spre deosebire de mașina de rindeluit, suprafața lemnului va fi mai puțin perfectă, cu aspect natural mai pronunțat.
Mă bucură tendința de design care prețuiește imperfecțiunea lemnului, nu e firesc să vrem aspect de furnir peste tot, un aspect rustic este însoțit de noduri și crăpături, care dacă nu dăunează structural, sunt apreciate estetic. Finisajul cu ulei de in este o opțiune bună, curată, naturală, o alegere firească pentru cei ce sunt preocupați de toxicitatea a tot ce îi înconjoară.
Citiți, informați-vă, căutați să atingeți lucrări similare cu descrierea de mai sus și veți fi surprinși. Plăcut, cred eu.
Cu drag, de imperfecțiunea naturalului.
3 comentarii Adaugă comentariu
Metoda cu fier și oțet merge si pe rasinoase daca in prealabil sunt date cu substante care contin tanin ceai, cafea, vin rosu si capata o noanta de gri.
cu vin e cel mai bine, dai pe lemn, dai si la mester si la sfarsit vezi ce nuanta vrei 🙂
dupa ce am trimis comentariul am vazut „noanta” in loc de „nuanta”. scuze limba romana