E bine sa visezi dar e mult mai placut sa iti vezi visul realizat.
Visul meu este o veranda acoperita in sticla pe rama de lemn masiv, pardoseala din lemn care sa scartaie la fiecare pas si sa dea sentimentul de trecere din prezent in trecut, 2 balansoare, si o masuta de cafea din lemn masiv, insotite de o veioza pe suport de lemn si o biblioteca mare pe peretele opus.
In biblioteca vor sta la loc de cinste editii vechi ale unor autori dragi sufletului meu cum ar fi Constantin Chirita, primul ale carui carti le-am citit, Alexander Dumas, Isaac Asimov, James Clavell, James Cooper, Orson Scott, Jules Verne, carti cu care m-as delecta in fiecare seara dupa apusul soarelui, dupa inca o zi plina de zumzetul orasului, pana in momentul vizitei lui Mos Ene.
Inceputul zilei mi-l imaginez tot pe veranda savurand “nectarul diminetii” in compania unei persoane dragi privind natura cum se trezeste la viata.
Lucrez la a face visul sa devina realitate, deocamdata sunt in stadiul asta, dar finalizarea lucrarilor imi va aduce cu sine o satisfactie dubla.
