Azi sunt dispus să dau din casă 1000 de cuvinte printr-o imagine.
Soarele de dimineață mi-a adus aminte cât de norocos sunt, dintr-o singură privire și poate că imaginea asta nu spune fără explicații prea multe, însă cuprinde o sumedenie de obiecte care provin din locuri atât de diferite și-mi amintesc fiecare de oameni. Mai bine scriu OAMENI, prieteni, cunoștințe, cei cu care am interacționat la un moment dat.
Blatul de piatră este din tuf vulcanic și cred că 1000 de cuvinte n-ar fi de ajuns să descriu cum l-am cunoscut pe Bogdan de la Pietrăria Dobrican și cum am ajuns să fim prieteni. Adriana și cu el au complotat când eram plecat în delegație să monteze blatul pe toată mobila. Când credeam că nu-mi ajung zilele să fac tot ce mi-am propus, am avut surpriza din partea oamenilor din jurul meu să se gândească și să FACĂ ceva și să-mi reducă din aglomerația treburilor nebifate.
Tablele din lemn de iroko sunt de la Ionuț Dragnea, el mi le-a oferit ca semn de mulțumire pentru colaborarea de până acum și sunt rezultatul unei serii mari fabricate către un client cu care l-am pus în legătură. Ionuț era curios cum se comportă la apă și lamă de cuțit, însă Adriana mea le păzește cu sfințenie și îmi vâră sub nas tocătoarele de frasin atunci când mă vede că intenționez să toc ceva. Au o fibră deosebită, sunt foarte ușoare și subțiri, fibra fiind doarte asemănătoare cu stejarul, dar mai tare. Si aici ar fi nevoie de 1000 de cuvinte pentru a derula tot parcursul care ne-a adus în stadiul de prieteni de acum. Blogul www.stejarmasiv.ro l-a pus pe Ionuț în legătură cu Dragoș Costache și au ajuns să lucreze în același spațiu din București.
Râșnița din lemn e cea pe care am prezentat-o anterior în articolul –Rasnita de piper Vintage – și este un accesoriu de reală utilitate, cumpărată pe bani mărunți din târgul de vechituri. Macin în ea amestecuri de mirodenii pentru fripturi și am senzația reală că aromele sunt altfel eliberate și condimentează mâncarea parcă mai bine.
Citește și – Feliator din lemn pentru salam, pâine, varză, branză … sau trufe
Ceramica, solnițele și recipientul pentru brânză rasă provin dintr-un concediu din Italia, iar 1000 de cuvinte ar fi puține să descriu cel mai reușit concediu de familie de până acum alături de David, Iza și Gabi. Avem atâtea amintiri și faze pe care să le rememorăm privitor la acele clipe … Și acum am în stoc o sticlă de Frizzante de casă primită de la un italian vecin de clădire. Am mâncat atunci fructe de mare până ne-am declarat extra-sătui și nici unul nu a mai putut atinge o midie sau un crevete.
Vasul mare din ceramică este al Adrianei și abia acum am remarcat că nu se termină fraza scrisă pe el – Live The life You’ve … aș completa … Always seached for.
Florile … sunt ca sufletul Adrianei, vesele și zâmbitoare, pline de bunătate și iubire pentru noi toți. Azi a fost o zi de familie, am stat mai mult eu cu copiii, însă am stat ca aproape în fiecare zi toți la masă, la micul dejun. Sunt un on norocos, sunt foarte fericit, mulțumit de ceea ce am și încântat de tot ce se prefigurează că va urma. Parcurgem de ani de zile acest drum împreună și simt că la 40 de ani pot afirma că fericirea înseamnă mulțumire, împlinirea a ceea ce simte fiecare dintre noi că îți dorește. Primesc emailuri des de la oameni care citesc scrierile noastre de aici și care ne povestesc cu amar despre senzația de captivitate într-o viață trasată pe aceleași drumuri, servici, cumpărături pe fugă, familie pe fugă, odihnă puțină, nervi în trafic, în viața personală, frustrări la locul de muncă.
Siropul de zmeură e făcut de mama mea și înlocuiește cu succes poftele de băuturi dulci pentru copii. Dacă aș putea aș umple cămara doar cu astfel de produse, de casă.
Merită citit și despre – Feliator din lemn pentru salam, pâine, varză, branză … sau trufe, poate vin idei celor cu rumeguș în vene.
Noi nu muncim, ci facem cu drag ceea ce ne-am dorit. Furăm timp pentru a construi la livada din Baia Sprie o căsuță, despre care voi scrie doar când e gata, pentru că e o poveste fantastică, plină de oameni dragi și frumoși care au contribuit la vizul nostru. Am plantat coacăz pe o suprafață frumoasă, ne dorim să fim cât mai mult murdari pe mâini, iar atunci când nu suntem și apăsăm taste la calculator gândul ne stă tot la munca pământului, care ne destinde fantastic.
Pentru cei care lucrează și azi la visul altora scriu cu drag și mi-aș dori să le transmit fără să folosesc 1000 de cuvinte, că trebuie să aibă incredere în forțele lor și să-și asculte sufletul. Banii sunt doar un mijloc, nu trăim ca să muncim. Văd pe Facebook atât de multe fețe triste în ipostaze zâmbitoare care sunt convins că dispar, după ce se realizează instantaneul. Sunt norocos să am lângă mine prieteni buni, oameni vii, care chiar trăiesc, nu care se conformează unor dogme și nu trăiesc după șabloane. Simt că atrag astfel de oameni și că nu suntem puțini, că e timpul ca familia, bucuria, împlinirea să ia locul realizărilor financiare.
Dacă vă evaluați reușitele și ceea ce puteți enumera sunt alți oameni cu care ați interacționat atunci suntem tot mai mulți cei fericiți.
Va doresc bine, atât de mult pe cât sunteți dispuși să vi-l acordați singuri.
