Acțiunea Salcâmul s-a întâmplat săptămâna trecută, dar timpul parcă zboară și n-am apucat să scriu nimic despre cele două zile superbe de primăvară în care am lucrat afară.
Prima dată am scos dintr-un huci, un crâng crescut pe capătul unui teren agricol din Coruia, cca 50 de stâlpi de salcâm. Am ales dintre trunchiurile alăturate, mai mult am rărit păduricea de salcâm și am avut nevoie doar de vreo 12 bucăți înalte de 7-8 metri. Diametrele sunt relativ scăzute, cel mai gros a fost de vreo 15 cm, cel mai subțire de 6-7 cm. Planul cu Acțiunea Salcâmul a fost pus la cale mai demult, celelalte componente ale sistemului de irigație s-au strâns în cursul anului trecut și a celui precedent.
Am apă-ntr-o fântână cu tuburi de beton de 1,5 m, cam 7000 de litri continuu. Am montat niște rezervoare IBC de 1000 de litri în cel mai înalt punct al terenului obținând o diferență de nivel, pentru apă prin cădere de la vreo 4 m. Rândurile de coacăz sunt gândite că vor fi deservite de aceste două rezervoare, prin tuburi cu picurătoare de 4l/oră.
O motopompă pe benzină golește fântâna cu 1 l de benzină, în nici 15 min, deci am obținut eficiență. A rămas de făcut doar distribuția apei și astfel a luat naștere Acțiunea Salcâmul, premeditată demult. Recoltarea stâlpilor mi-a luat cca 4 ore, cu tot cu încărcat în mașină. Seat-ul meu este incredibil de versatil și mă bazez pe 4Drive să ducă ceea ce are de cărat oriunde, pe asfalt sau drum de piatră.
Sâmbăta trecută, faza a doua din Acțiunea Salcâmul a impus plantarea fiecărui stâlp pe rândurile de coacăz, însă n-am mai fost singur, ci cu ajutoare. Fetele mele au stat la soare, iar prietenul Ciprian a transpirat alături de mine. Am decojit stâlpii de salcâm la bază, pe o lungime de 70-80 de cm și i-am ars cu butelia de gaz folosită la arderea scândurilor pentru siding-ul cabanei. Apoi, cu motoburgiul Makita din dotare, cel cu care am făcut și masa cu bănci acum 3 ani, am fixat 45 de bucăți de stălpi, în nici 4 ore.
Pregătirea stâlpilor
Rezultatul final
Voi întinde sârmă zincată la cca 30-40 de cm de sol pe cârlige înfipte în lemn, apoi vom fixa tubul de irigație legându-l de această sârmă. În capete vor fi robineți, iar ciupercile de picurare le vom fixa, săptămâna viitoare, pentru a asigura fiecărei tufe de coacăze apa necesară, mai încolo, când vor avea nevoie.
Legătura dintre cele 10 tuburi și rezervoare mai este un hop de trecut, mai complicat, pentru că vreau să îngrop țeava de polietilenă la circa 50 de cm, să pot circula cu tractorașul Pasquali printre rânduri. Acțiunea salcâmul a lăsat urme de febră musculară care le resimt și azi, a fost un hei-rup grozav, dar fiecare muschi care mă doare îmi amintește că trebuie ieșit la grădină mai des, că am o condiție fizică de care nu sunt mulțumit și jinduiam de mult să văd colțul ierbii după zăpada acestei ierni.
Știați că brândușele au regina lor, o floare albă în mijlocul unui grup maaare de brândușe violet?
Pentru cei care nu se tem să se murdărească pe mâini – Jos clopu’!
