Butoiul din lemn face parte din amintirile mele din copilărie. Avea bunicul câteva bucăți prin gospodărie și am participat de multe ori la spălatul lor. Le folosea pentru a ține în ele fructele din care făcea pălinca. Țin minte că le scoatea vara afară din beci sau din șură, le întorcea cu fundul în sus și punea apă deasupra, cred că o făcea să nu se usuce lemnul. Nu mai e aici ca să-l întreb.
Știu că mi-era ciudă, cam pe vremea asta, când participam intens la strânsul prunelor din care făcea pălincă. Chiar m-am plâns tatălui meu că eu muncesc și el beneficiază de rezultat. Peste mulți ani, când a trecut vremea vacanțelor școlare, și când am devenit atât de mare încât să fiu servită și eu cu câte un pahar, râdeam de tata că acum strânge el prune și beau eu, pe când înainte, strângeam eu și gusta el. 🙂
Citește și: Masa si scaune vs masa cu scaune | Gradina si Bucatarie
Nu știu dacă știți, dar butoiul se face doar din scânduri de lemn, care se numesc doage, și cercuri metalice. De la doage vine și numele de dogar, cel care face un butoi, iar meșteșugul se numește dogărie. Asemănător cu felul de a construi butoiul, se făcea mai demult prin zona Sălajului, docul de pus brânza la păstrat cu sare. În unele zone i se spune putină.
În butoiul din lemn se pune pălinca la învechit. De la lemn primește acea culoare gălbuie. Butoaiele din lemn de stejar sunt cele în care se păstrează anumite soiuri de vin pentru a deveni coniac.
Observați câte bunătăți gustative ne dă nouă butoiul. Iar omul inventiv, le-a transformat și în obiecte de decor. M-am tot uitat la poze și parcă nu arată nici cum într-o baie sau într-o sufragerie. Nu vi se pare că se irosesc dacă stau așa, goale?
Ridic paharul în cinstea dumneavoastră!
Butoi vechi transformat în spațiu inedit de comercializare vin
