Ceai din Samovar – o parte din cultura rusească autentică

Astăzi vă aduc un termen nou, dar de fapt autentic și vechi – samovar. Cu siguranță ar trebui să fie un termen cunoscut, întâlnit măcar în literatură și apoi descoperit în dicționar. Dar dacă ar fi așa atunci expresia „a dat frâu liber emoțiilor” n-ar mai trebui explicată tinerilor care n-au văzut un cal în viața lor, darămite să înțeleagă efectul real al acțiunii de a da frâu liber, de a slăbi hățurile, de a da din pinteni.

Ce este un Samovar?

Să revenim la samovar, care tradus ad-literam este ” fierbe singur”. Este un recipient, fabricat de cele mai multe ori din alamă, unde fierbem apa pentru ceai, folosind arderea lemnului sau a cărbunilor, curent electric sau gaz. Variantele electrice, de prin anii 1970-1980 mai sunt disponibile pe OLX-ul românesc, la prețuri derizorii, însă chiar și cele autentice, de colecție, pe combustibil lemnos cu vechime de peste 100 de ani sunt de vânzare la sub 200-300 de EUR.

Mai demult erau considerate un cadou de nuntă excelent, foarte apreciat și în România. S-au fabricat în Rusia, desigur, însă și în fabrici germane sau italiene. Este echipat cu un robinet, canea, pentru a permite umplerea ceștilor sau paharelor de ceai cu apă fierbinte. Partea haioasă este că rușii pretind drepturile de invenție asupra robinetului, considerând că sunt părinții acestui dispozitiv banal azi, dar fără de care nu ar exista o foarte mare parte din tehnică. Se știe de asemenea că rușii preferă ceaiul negru.

Samovar -ul deci este reprezentant pentru cultura rusească, fără nici o legătură cu politicul. Ceaiul a întâlnit Rusia în 1600, când un Khan a dăruit unui Tzar ceai, sub forma unor pachete de frunze moarte. Ceaiul și samovarul simbolizează profund în cultura rusească ospitalitatea și confortul.

În spațiul chinez am fost martorul unei astfel de întâlniri la ceremonialul ceaiului și vă pot confirma că este o experiență atipică pentru un român.

La noi, din plantele autohtone se beau infuzii de plante, menta, soc, tei ori mușețel. Mai mult pentru efectele medicinale, fără a reprezenta prea mult o tradiție. Cafeaua este mult mai apreciată din cauza penuriei din perioada comunistă, fără a fi cu vreun motiv anume mai mult întipărită în cultura românească.

Cafea sau ceai?

Între cafea și ceai au existat de multe ori comparații, atăt pe tema cafeinei pe care ambele o conțin cât și a cantităților consumate la nivel mondial. Geografic ar trebui să fim mai apropiați de ceai, cafeaua se cultivă în zone foarte îndepărtate de România. Rușii cultivă ceai la Soci, cel mai aproape de noi. Trebuie să diferențiem foarte tare ceaiul ca infuzie de plante de ceai sau infuzie de plante cu proprietăți medicinale.

Statisticile spun că se consumă de departe mai mult ceai pe planetă decât orice altă băutură, de orice tip, fie cafea, vin, sucuri sau băuturi carbogazoase. Transportul ceaiului este mai facil, decât a lichidelor îmbuteliate, iar prepararea lui necesită doar apă fiartă. Cum 1 din 9 oameni de pe planetă nu au acces la apă potabilă curentă, accesul la băuturi îmbuteliate este cu atât mai greu.

Citește și – Khokhloma – pictură pe lemn specifică regiunii Volga din Rusia

Cred că un samovar, așa cum îl consideră rușii încadrat în cultura lor, poate aduna oamenii la un ceai, cu prilejul oricărei ocazii. Am neamuri în Ukraina care au călătorit în Rusia mult. Mi-au povestit că în toate casele simple din inima Rusiei este un samovar pe masă, iar servirea ceaiului, de-a lungul întregii zile este un obicei împământenit alături de ospitalitatea reală, simplă.

Am o cabană în construcție, fără utilități curente, lemne și apă la dispoziție dintr-un izvor. Culegem plante și le uscăm de ani de zile. Avem mentă și soc de pe terenul nostru în recipiente cu capac și gustul este de departe mai intens decât orice se găsește la plic.

Realizez că beau prea puțin ceai, din indiferent ce considerente. Pentru relaxare sau putere de concentrare, pentru tratament, pentru un somn liniștit sau pentru a ne încălzi în zilele geroase. Vreau să-mi cumpăr un samovar autentic, pe lemne, de vreo 4 litri și să-l folosesc în mod curent acolo. Nu-mi plac cele noi, pe curent, deși sunt practice în apartamente sau locații urbane.

Am văzut variante uriașe, la cabanele de la Bukovel, în foișoarele din afara cabanelor, alături de grătare. Am aflat că sunt samovare fabricate pentru a funcționa cu aer cald derivat din sobe, la care se atașează cu conducte dedicate. Sunt variante de samovare foarte versatile, care folosesc căldura focului interior pentru a păstra cald un ceainic sau pentru a pregăti projeli de carne. Turismul rural al trebui să marjeze pe aceste direcții a soluțiilor simple, ingenioase. Mâncarea sau băuturile pregătite la foc de lemne au un gust aparte, imposibil de reprodus în bucătării de apartament.

Amestecurile de plante sunt infinite, miere avem, din surse ecologice, nealterate, astfel încât ceaiul poate reprezenta o alegere off-grid foarte la îndemână.

Îi desfid pe aceia care clamează interferențe politice rusești vis-a-vis de acest subiect publicat de mine. Nu promovez din spațiul rusesc politica, nici nu fac referire la altceva din cultura generală decât la Geografie sau Istorie. Consider că aceste apucături cu nume de obicei duc la formarea unei culturi, precursorul unei identități naționale. Avem nevoie de tradiții, de toate lucrurile bune vechi, să le păstrăm și să nu le uităm. În numele confortului ajungem să ne vindem libertatea, depinzând în totalitate de salar, magazine și preparate industriale.

Voi promova neostenit tot ceea ce cred că este rezultatul efortului individual, al muncii brațelor și al ingeniozității omului pentru a se descurca independent.

Pentru cei preocupați de tradiții, din Rusia vine șalul cu tematică khokhloma – Pavlovo Posad, un stil de pictură inspirat din motive florale, găsit și pe modelele de samovar decorate manual.

Cu drag, de vechi uitat!

P.S. Reclama la ceaiuri și samovar pentru spațiul rusesc.