Dacă ieși din Imperiul Roman pe poarta din Nord-Est vei traversa Porta Pretoria a Castrului Porolissum și poți ajunge la Cerdacul cu Lavandă, jos în vale, în Brebi. Din curtea Cerdacului se văd bine de tot turnurile porții străvechi, pe care acum doar turiștii o mai străbat. Porolissum a fost a treia așezare romană ca mărime după Potaissa și Apulum, ajungând la rangul de municipium.
S-a stins gloria de odinioara, dar azi, la poalele dealurilor cu o panoramă de invidiat se găsește Cerdacul cu lavandă. Oamenii vin de la sute de kilometri distanță dacă Simona Maricean îi cheamă la târgurile de casă cu produse naturale. Pasionații de călătorii care-și împărtășesc experiențele scriu despre Prințesa Lavandei din Transilvania și-al ei Cerdac pagini cu cuvinte calde adresate unui om devenit prieten povestind minunea dintr-un sat mic din Sălaj, chiar de la Capătul Lumii. Capătul Lumii este traducerea denumirii Porolissum.
Se spune că Ghidul Michelin a acordat 3 stele panoramei de la castru, dar eu am găsit doar o stea, nu c-ar fi de ici de colo și acea stea singură. Verificați și voi, nu-s multe locații din România care să ajungă menționate în celebrul Ghid adresate întregii planete. Mergi la Travel Guide Michelin!
Soția mea a întâlnit-o pe Simona pe când Cerdacul cu Lavandă nu exista, și trebuia să ajung și eu să cunosc lumea Simonei de azi și rezultatul muncii ei.
Prietenii mi-i împart între cei care au construit o casă cu teren și cultivă ceva pe pământ și cei care sunt în curs să o facă. Simona a terminat în mare treaba și Cerdacul cu Lavandă și-a deschis porțile pentru agro-turism, relaxare, admirație pentru lavandă sau produsele magice ieșite din mâinile ei. Booking notează cu 10 din 10 stele aprecierea celor ce i-au trecut pragul. Acum e închis, se redeschide la anu’ pentru un nou sezon cu flori mov, miros de mâncare caldă și tihnă din belșug.
Nu-s 10 zile de când eu însumi i-am fost oaspete Simonei, la ultimul târg de casă din acest an. A fost bună să ne cheme cu gemul de coacăze, produs la noi la livadă, căruia i-am încropit repede o etichetă și pe care l-am așezat pe o măsuță, la–ndemâna celor ce gustau gogoși de casă sau serveau un ceai ori o ciocolată caldă. Musai trebuie să vă spun, că printre farmecele locului un loc de cinste îl reprezintă Buni Leti și Irina.
Sunt generațiile de dinaintea și de după Simona, pe linie directă, feminină. Din mâinile bunicii ies niște minuni despre care numai am auzit povestindu-se și mi-a lăsat gura apă. Se vorbea de sute de sarmale cu păsat, de turtă de mălai înmuiată în lapte acru de bivoliță … Am gustat gogoșile tăvălite prin zahăr și am îmbiat vizitatorii să le ungă cu oleacă de gem de coacăze că să sară de 100% satisfacție. Nu știu câte am mâncat eu, dar plita a sfârâit toată ziua de 22 septembrie.
Aha … vizitatorii, aici e marea minune. Din Bihor, Maramureș, Cluj, Sălaj, zeci de mașini s-au oprit în poarta mov de la Cerdacul cu Lavandă. Au putut intra și să se plimbe-n voie printre tufele ce cutezau să mai arunce câte-o floare. Eu am numărat pe sărite 150, poate au fost 200 de oameni, nu știu. Mulți au venit la prima oră, mulți au zăbovit cu ceasurile, toți au fost încântați, toți au fost bine primiți și sigur vor reveni.
Simona ne-a arătat o față a folclorului pe care pot, cu mâna pe suflet, să afirm că este cea mai autentică și neaoșă manifestare a culturii rurale pe care am văzut-o în toată viața mea. 3 perechi de la Ansamblul Folcloric Someșul din Jibou au tras un joc la prispă, pe la ceasurile amiezii, spre încântarea tuturor celor prezenți. Îmi derulau prin minte imagini cu Marioara Murărescu, Floarea din Grădină, festivaluri televizate … și păleau toate, cu al lor aplomb fad, față de cei 6 dansatori ce au venit să ne încânte, de dragul Simonei.
Am vorbit cu ei, au râs, le-am făcut poze, am încropit muzica din boxele mașinii, la un volum prea scăzut față de așteptări, dar perfect pentru a-i auzi cum cântă din gură în timp ce dansau un joc codrenesc. Codru-i zonă de-a Maramureșului meu, deși se-ntinde și-n Sălaj.
Luați de vă bucurați:
În vară mi-am propus să rup ușa când se culege lavanda, mi-e dor să văd, să aud și să mă încarc cu bucurie din bucuria locului. La Cerdacul cu Lavandă vii frânt și pleci OM, optimist, destins și odihnit.
Alte imagini :
Dacă ați fost sa-mi scrieți cum vi s-a părut. Dacă n-ați fost, e musai musai să mergeți.
S-aveți soare-n suflet și zâmbete-n priviri.
