Colonada de la Buzias

Timpuri ce au apus demult le rememorez cu placere. Atunci, urmand cursurile Universitatii Politehnice Timisoara, am fost in apropierea Buziasului si l-am vizitat si-am petrecut mult timp la plimbare prin parcul orasului.

Cu siguranta, din uitare, nu din alt motiv, orasul intreg pare prins in capsula timpului si doar trecerea unei masini straine prin zona, sau reintoarcerea tiganilor din peripluri europene mai misca acalmia generala. Tinerii de acolo pleaca, batranii ofteaza si intr-o imbatosare bonoma rememoreaza vremuri de mult apuse ce faceau ca Franz Josef sa vina atata amar de drum, tocmai de la Viena, pentru cura de sanatate cu aer curat si apele tamaduitoare ale parcului.

Drumul principal, ce strabate orasul, trece pe linga o relicva de hotel comunista, as minti sa spun ca stiu acum in ce stare se afla. Singura data cind am apelat la serviciile acestui stabiliment, acum 10 ani, musafirii, invitatii mei in zona, au fost stupefiati de anuntul neverosimil de la intrare „Apa calda de la ora 8 la 10, seara” . Parcul Central se intinde, in chiar inima orasului, cu cladirile si casele sale de-a roata insulei verzi, intre „drumul tarii” si hotelurile ca de Litoral ce gazduiesc Statiunea de Tratament Balneo Climateric cunoscuta ca si Baile Vechi. Orasul mai dispune de un parc, Lighet sau Parcul Elisabeta, in ambele parcuri fiind sadite, tot de austrieci, specii rare de copaci, predominant fiind platanul.

Cred ca-i destul despre oras, adevarata comoara ZACE cu adevarat in interiorul Parcului Central si este COLONADA. Pe intelesul tuturor, o structura integral din lemn, cu functiune de acoperis, ce bolteste peste o buna parte dintre aleile parcului (512m) si face legatura intre punctele sale de interes. Cele trei izvoare cu borcut (asa ii zice-n Maramures) – apa cu proprietati recunoscut terapeutice – Cazino-ul, Gradina Banateana si punctele de acces in parc. Mesteri austrieci au faurit-o, precum cele de la Karlovy Vary si Baden-Baden. Promenada e una din placerile locuitorilor si imi amintesc ca am multi km in picioare participand si eu la ceea ce banateanu’ denumeste „spatzieren fahren”.

Desi intr-o stare precara, cu reparatii sporadice, Colonada a trait si vremuri glorioase si sange albastru umblat-a la umbra ei, asa cum a facut-o si la Karlovy Vary, in Cehia.

Dar acolo e alta poveste, si sigur sigur ajung sa o vizitez pentru a compara pe viu cum altii stiu, vor si pot sa pretuiasca valori arhitecturale de asemenea insemnatate.

Si mai gasiti in parc un platan urias, cu o inscriptie micuta ce-l declara Monument al Naturii.

Sa va rada soarele in fata si sa va amintiti cind treceti pe la Buzias ca este ceva ce merita vazut.

Cu drag, de moda veche.