De multe ori, nostalgia amintirii despre biblioteca bunicilor mă face să îmi doresc sa îmbin imaginația prezentului cu amintirile trecutul. De acolo am păstrat mirosul cărților, senzația de transpunere într-un alt univers.
Îmi doresc iar amintirea cărților prăfuite, cu pagini îngălbenite, descoperite in biblioteca bunicilor care dintr-un cotor cu titlu incitant se transforma într-o lume fantastica deîndată ce deschideam paginile si începeam sa citesc. Prima data in picioare, cu uimirea descoperirii întipărită pe sprâncene, mai apoi așezat pe vine, cu spatele lipit de biblioteca până când mă găseau bunicii, mirați de liniștea așternute de prea mult timp. Cartea citita, cu pagini reale, coperți scorojite si sunet de foaie întoarsă nu poate fi înlocuită de nimic similar.
Astazi, traiesc nostalgia cu gandul la momentul in care, casa visurilor ce are forme, pereti si incaperi bine conturate in mintea mea, sigur va avea un birou, cu peretii tapetati de rafturi de carti, cu o masa de lemn masiv, grea, ce inevitabil, in imaginatia mea va adaposti si fereca calculatorul departe de ochii copiilor ce mi-i doresc. As vrea pentru ei ca copilaria sa fie la fel cum am trait-o si eu, in pantaloni scurti si tricou, cu genunchii si coatele zdrelite de catarat in copac, de joaca si alergatura „pe afara”. Sa invete si sa isi deschida mintii lumile fantastice din paginile cartilor si nu din calculator. Sa caute pe ascuns o calea de-a intra in sanctuarul cartilor si literele sa se piarda in derularea filmului cu actiunea cartii pe care propria imaginatie il cladeste pe nesimtite.
In imaginea de mai sus va arat cum mi-as dori sa arate, si am încrederea ca undeva, in anii ce vor veni, va prinde forma si in realitate. Rafturile de cârti trebuie musai musai sa fie pana in tavan sa nu se vada pic de perete, colecțiile să își aibă locul in ordine, fiecare saga să aștepte căutătorul s-o găsească. Pe biroul de lemn masiv sa fie o lampa cu lumina calda, la fel ca si cea cu picior înalt de lângă fotoliul greu, cu spătar si mânere tapițate. Să miroase a țigări de foi si vin vechi. Si ceai.
Asta imi doresc, asa visez.
5 comentarii Adaugă comentariu
….. am sa vi si eu in casa aia ! cu siguranta am sa vin ! am sa mangai pe crestet fetitele tale cu ochi albastrii ! si am sa iti mai fur di rafturi cate o carte ! ( cand nu ai sa fii atent ) ..poate iti aduc si o felie de cozonac cu nuca daca esti cuminte ! 🙂 ! doresc casa asta pt tine ….biblioteca …. lampa ….copii …. linistea …caldura ….. pt ca stiu ca LE MERITI ! 🙂 …. OK OK ! NU AM SA FUR CARTI AM SA LE CER ! 😛
….. cat despre biblioteca …. vedeam in filmele vechi cum erau bibliotecile de genul acesta, cu scari pe roti care alunecau in colo si incoace parca mangaind rafturile ticsite cu carti …… asa am crescut si eu …. cu degetul in gura si visand la insule misterioase si domnite …si cavaleri ! …..INSULA MISTERIOASA ..a fost prima carte serioasa citita de mine .. eram in cls-a a II-a ….si de atunci incepand orice joc al meu implica si o pestera si un submarin si niste pirati ! 🙂 ….. am avut si o pluta cu care am navigat pe garla din spatele casei bunicilor ! 🙂 …ooooo de-ar stii sotul meu ce nevasta neastamparata si-a luat ! 😀 … in fine …. am impresia ca ma tot repet , insa nu stiu ce sa spun altceva ! e ca si cum toate cuvintele ar fi foast luate si folosite deja ! E SUPERB TOT CE VAD !
Sunt si eu unul care incearca sa se apropie de activitatea asta si care de 2-3 luni este in faza de documentare. Ideea este excelenta , dar utilajele prezentate sunt aproape „jucarii” (fierastraul PROMA250 ara inaltime de taiere 80mm, adica ceva mai mult decat un traforaj electric). Putem sa prezentam fiecare idei si sa adoptam fiecare soulutii optime functie de ce vrea fiecare sa faca. Ar fi constructive si ideile despre ce sa facem cu utilajele pe care le vom achizitiona