Am în minte imaginea cabanelor de la Șuior, cota 1000, când au fost terminate și străluceau alb-gălbui în soare, de la bradul din buștenii ce alcătuiesc pereții cabanelor. În timp, toate se innegresc dacă nu sunt tratate corespunzător și lăcuite, Maramureșul e plin de case din grinzi, innegrite. Frumoase dealtfel, nimic de zis.
Pentru cei ce iubesc cabanele, ce preferă rusticul ca cuvânt definitoriu al designului interior, pentru cei apropiați de natură, cu lemn și frunze verzi în sânge vă prezint o cabană de busteni, cu lemnul masiv la vedere, finisat brut, rugos, combinat inspirat cu piatra, pentru semineu sau placări de pereți.
Are un aer atât de intim, de cald, încât nici să aprinzi lumina prea tare nu îți vine. Ar strica din atmosfera, parcă desi Ziua Îndrăgostiților a trecut, locul s-ar preta cel mai bine pentru o cerere în căsătorie romantică, la lumina șemineului, cu pahare de vin și lumânări. Nu-s siropos, doar încântat.
Cu drag, de modă veche.
Sursa Imagini.
3 comentarii Adaugă comentariu
Frumos…ce sa zic…frumos!!! Vara, racoarea muntelui, cabana cu lemnul rumenit de soare, ploile iuti ce lasa curcubeu intre creste, pacea la care se pare ca s-a intors lumea. Iarna, viscolul lasat afara, tanguindu-se la fereastra, caldura din vatra langa care doarme motanul, cana cu vin fiert, cainele cu ochii lui inteligenti si buni, povestile…!
Superb, dar unde este cabana asta ? 🙂