Nu mă pricep la dulgherie, ca atare meșteri care știu această meserie mi-au ridicat structura casuței de lemn de la livadă. Adrian Cramăr, a ajuns față în față cu lucrarea la mai bine de un an după ce s-a ridicat structura și a avut puține comentarii și observații de făcut. Însă mi-a atras atenția asupra îmbinării unei grinzi care ”calcă” pe rama perimetrală a grinzilor ce susțin acoperișul. Grinda a fost decupată în unghi drept de la jumătatea grosimii ei pentru a se așeza pe cea care o susține.

Adi mi-a explicat că ar fi trebuit tăiat teșit, de la jumătatea de pe capăt spre marginea inferioară, pentru a nu invalida rezistența obținută din grosimea ei, de 20×20 cm. Așa cum a fost făcută tăierea, jumătate din grosimea ei, partea inferioară, este nefolosită structural și ca urmare a descărcării forțelor doar pe jumătatea superioară, lemnul a crăpat pe toată lungimea grinzii, pe la jumătate.

Ca urmare. la ambele capete ale grinzii a trebuit să intervenim ca să o întărim și am făcut, Adi a făcut, găuri în care am introdus tije filetate de 16 mm grosime cu șaibe groase și late plus piulițele aferente, pentru a strânge lemnul ca crăpătura să nu evolueze. Ca norocul, la mijlocul grinzii este un stâlp ce nu apărea în planul de construcție inițial de dulgherie, dar care eu l-am vrut acolo pentru că părea că ”se cere”, fiind chiar centrul căsuței și susținerea centrală a acoperișului. Sprijină de jos grinda și astfel deschiderea pe care se reazemă lemnul nu depășește 250 de cm, ceea ce la dimensiunea totală a grinzii, cu tot cu crăpături, nu influențează stabilitatea întregii structuri.

Toți arhitecții și tâmplarii care au văzut lucrarea de dulgherie s-au declarat convinși că nu vor fi probleme structurale, însă adnotarea lui Adi de la Qual Construction Bois este binevenită și s-a putut face acum, înainte ca elementele să fie acoperite de finisajele interioare. Lemnul masiv, mai ales grinzile de rășinoase folosite în dulgherie crapă, însă supradimensionarea elementelor, dorită de mine cu scop estetic, par să compenseze problemele structurale.

Ca urmare, Adi s-a declarat deschis pentru un proiect viitor care să vizeze un atelier de dulgherie și structuri din lemn, ținut la noi la livadă pentru că spațiul permite, asociat cu o tabără de corturi și cu ceaune plus horincă mai pe seară după istovirea mușchilor. Experiența mea de lucru cu structuri din lemn e redusă însă dorința de învățare este mare, așa că într-un fel sau altul sper ca această idee să se concretizeze într-un viitor nu foarte îndepărtat.

S-aveți parte de oameni buni prin preajmă, cu competențe și priceperi.

Puteți citi din același registru de subiecte – Invelitoare din lemn la Bukovel – nu-i nici șindrilă nici draniță sau Arderea scandurii pentru placare de fatada exterioara la cabana