Inlocuirea placilor de onduline de pe terasa | Lucrare de bricolaj

Am scris de mai multe ori despre terasele caselor. Fara spatiul de iesire in aer liber, protejat dar nu de ziduri, casa nu e casa. Uneori am senzatia ca ai mei locuiesc pe terasa si doar dorm in casa.

Initial, proiectul casei nu includea terasa, dar, la finalizarea constructiei in rosu, au construit terasa, care a devansat cladirea principala si a fost gata in stare aproape finala in scurt timp. Structura din lemn de brad e asezata pe o fundatie din beton, cu placa armata cu plasa de 60×60 mm din fier de 4 mm, cu imbinari nut si feeder si scoabe de fier pentru intarire. Acoperisul este intr-o apa, pe corni de 100×100 mm, cu sipci transversale si acoperit cu placi de onduline.

Acoperisul prezinta probleme din cauza imbatranirii premature. Din pacate nu pot spune despre acest material de acoperire vorbe bune. Garantia pe viata e vraja marii, stiti cum e, garantie pe viata, daca nu traiesti mult. Initial termenul era de 15 ani, irelevant, firma care l-a vandut nu mai exista, si au trecut doar 6-7 ani. Materialul din care e confectionat, are o rezistenta redusa, e foarte influentat de ciclurile de temperatura, la caldura se inmoaie, gaurile prin care trec cuiele se largesc, la frig si zapada multa cedeaza si se exfoliaza stratul de vopsea. Este extrem de pretentios la montaj, nesuportand croirea in forme variate pentru ca isi pierde din rezistenta iar orice colt scapat si neancorat „curge” vara si lasa neprotejat spatiul de dedesubt.

Din considerente economice, am inlocuit tot cu Onduline, fiind o panta nepretentioasa, dar am optat pentru montarea pe un pod de scandura pentru rigidizarea placilor pe toata suprafata. Placa sta astfel pe toata suprafata sprijinita pe scandura de sub ea si greutatea zapezii se va distribui uniform, nemaiexistand puncte de tensiune in zona ancorarii in cuie.

Din nou, Cipri e prezent, si ajutorul lui e nepretuit, de data aceasta eu fiind cel care beneficiaza de priceperea lui. Dupa 15 ani, de cind ne stim , ne intelegem asa bine incat fiecare stie ce gandeste celalalt dinainte.

E infiorator de greu de desfacut acoperisul vechi. In primul rand placile vechi trebuiau protejate pentru refolosire ulterioara, iar cuiele pe care natura nu le-a scos in afara, n-au vrut sa iasa singure fara stricaciuni, asa ca au trebuit taiate cu flex-ul, bucata cu bucata.

Am scos apoi sipcile transversale vechi, si am refacut peste grinzi un pod de scandura de tzol – 25 mm – din scandura de constructii, negeluita sau trasa la 4 fete.

Ne-am pregatit masinile de insurubat. A mea nu e in imagine, am o Makita noua de 14,4 V, cu doua acumulatoare ce m-a tinut toata ziua. Sint scule adevarate si la fabrica de mobila e singura marca acceptata datorita rezistentei si fiabilitatii. Cea din mana dreapta a lui Cipri e Makita mea veche.

Datorita imbatranirii lemnului grinzile de sprijin a acoperisului s-au curbat și zapada din ultimele 5 ierni a ajutat. A trebuit sa incercam refacerea planeitatii pentru intreaga suprafata, pentru a evita strangerea apei in zona mai joasa.

Pare usor, dar a durat 8 ore de lucru in continuu, in 3 oameni. A fost o solutie temporara, casa urmand a suporta o reconditionare integrala a acoperisului, programata peste 2-3 ani. Mi-am pus in gand sa revopsesc terasa anul asta.

A meritat tot efortul, mama ne-a dat de mancare imparateste, culminand la sfarsit cu prajitura cu capsuni, frisca si crema de unt pe pandispan. Mai am 2 felii in frigider.

Recomandari :

Pro: cost redus pentru materiale, manopera relativ usoara, lucrare de bricolaj in regie proprie ceea ce reduce mult costurile. Aspect nepretentios, clasic pentru cladirile anexe, fara mari pretentii

Contra: rezistenta scazuta in timp, sensibilitate mare la caldura si frig, imposibilitate de reparare, aspect invechit dupa maxim 5 ani.