Dacă nu înțelegeți ce înseamnă ermeneutica luați link-ul către Wikipedia și căutați să deslușiți. Mie nu cred că mi-a reușit, decât așa, de suprafață.
Pașii mi-au ajuns spre acest termen plecând de la Paul Ricœur, un binecunoscut filozof francez apreciat pentru combinarea descrierilor fenomenologice cu ermenautica. Da? Nici eu nu am înțeles, însă o seamă de oameni l-au pus la loc de cinste, i s-au acordat premii și ca urmare nu se cade ca eu să emit vreo ipoteză admirativă sau critică la adresa muncii lui.
Tatiane Freitas, o tânără din Brazilia, impresionată de filozofia lui Ricœur, concepe ceva ce noi putem înțelege și care provine tot din ermeneutica de care vorbeam înainte.
Asta se traduce cum ar fi – ne uităm în urmă la cine am fost și cine suntem ca să aflăm ce putem face mai departe. Dacă n-ai înțeles nici acum, e simplu, fac apel la maestru Toma Caragiu care spunea:
”Statea o… o tanara in fata unui tablou. Se uita, se uita, se uita si zicea
Dracu sa ma ia daca inteleg ceva!
Zice cineva. Pai ca sa intelegi, citeste si tu cronica.
Ia cronica si o citeste…
Trimitizarea exhaustiva si relational c-aduca.
Incongrr … Incongruenta fenomenologica si introspectiv cromatic.”
Citat din replici.net
Mai simplu e ceea ce se vede în imaginile de mai jos, adică artă inspirată din filozofia lui Ricœur care conține ermeneutica.
Artista braziliana, Tatiane Freitas a reconstituit folosind rășini acrilice, componente lipsă de la piese de mobilier vechi, din lemn. Mi-amintesc de d-l Cornel Roșca care menționa o astfel de realizare, fără să pomenească cine și de ce a făcut-o, ca urmare găsiți aici explicația completă. Nu pot să-mi imaginez câtă muncă implică acest proces, ce fel de rășină epoxidică acrilică, s-a folosit, însă rezultatul este admirabil de frumos. Dacă asta are de-a face cu ermeneutica sau nu, mirenii n-au cum să se priceapă, dar tâmplarii, cu timp și dedicație, pot oferi astfel de surprize unor entități care le-ar aprecia. Muzee, colecționari …
În mintea mea, artistul a reușit completarea părților lipsă din scaunele și rama de pat prezentate aici, fără a întina opera inițială cu o lucrare de restaurare ce ar fi putut fi criticată. Transparența materialului adăugat denotă detașarea restauratorului și declarația de neîntinare a muncii tâmplarului original.
Ca să-l explic pe Toma Caragiu, cred că lumea artiștilor ascunde după texte de neînțeles, greu sau imposibil de pătruns, forme ale unor exprimări care permit doar unui număr redus de intelectuali și unui număr mai mare de snobi să își exprime aprecierea. Cine pricepe e deștept, cine nu, e de clasă inferioară, cum s-ar zice. Pricepi acum ce e ermeneutica?
E din lemn, interesant, deci … l-am prezentat. Am mai învățat ceva, deci a meritat!
S-aveți an nou mai bun ca cel de dinainte!
Citește și despre – Mogens Koch – design elegant în stil danez axat pe funcționalitate sau Shin și Tomoko Azumi – Folding ‘Table=Chest’
