Adriana mea a absolvit un master în peisagistică la USAMV Cluj, urmând cursurile și de la distanță și fizic pe băncile școlii, în ultimii doi ani. A spus răspicat că este singura școală pe care o urmează din convingere și cu plăcere, în special cu referire la profesorii cu care a interacționat. Unii au vârste mai mici decât ea, însă au fost foarte dedicați.
Eu n-am mai călcat pragul unei facultăți de mai bine de 15 ani, de când am absolvit și eu un master la UBB. Irelevant, a fost diferit, masterul meu este doar o diplomă în plus, cred că ajută doar la pensie. Am însoțit-o la susținerea dizertației și cred că eram singurul relaxat complet din laboratorul unde am așteptat ca fiecare să intre la comisie.
Laboratorul era înțesat de lucrări – planșe printate cu Parcul Feroviarilor și Piața Mihai Viteazu predominau, dar și lucrări de amenajări peisagistice – machete. Astea m-au fascinat pe mine, sincer par lucrări de gimnaziu, din materiale foarte comune, din magazinele de artizanat. Parcă toate sunt făcute cu aceleași 3-4 semifabricate din lemn. Nimeni nu a tăiat sau șlefuit ceva, iar bambusul este esența predominantă. Totuși, se vede că s-au străduit să transmită ceva, sunt absolvenți de USAMV Cluj până la urmă.
Machete Peisagistică USAMV Cluj
Am auzit lejeritate și am constatat lipsa distanței în comunicarea cu Profu’ care a intrat să-și susțină elevii ce urmau să performeze. Am aflat că aduc benzină de acasă ca să pună în funcțiune mașinile cu care lucrează parcelele din curte, unde se desfășoară experimente. Clădirea Institutului de Horticultură de pe deal e nouă, sticlă și HPL, însă se vede că fondurile de întreținere sunt limitate, pe ici colo începe să se degradeze.
Și totuși am înțeles că profesorii sunt realmente pasionați de ceea ce predau, că încearcă să țină steagul sus la USAMV, că sunt conectați cu lumea academică din țară și străinătate, cu firmele din branșă. Că încearcă să sprijine ocuparea unor posturi de Peisagist la primării, unde posturile sunt vacante, mai ales din lipsa fondurilor pentru salarii. Ce să mai vorbim de investiții în frumusețe urbană la majoritatea primăriilor. Nici măcar aplecare spre practică sau eficiență, nu estetică. Mie nu-mi dă pace ideea cu tocarea masei vegetale din toaletarea copacilor din mediu urban ( care între noi fie vorba este o barbarie, sunt ciuntiți fără milă de lucrători fără minime cunoștințe de arboricultură) – Tocator de crengi pentru compost sau brichete din lemn
În toate machetele realizate de studenții de la peisagistică s-a folosit lemn, este cel mai la îndemână material. Regret că nu au un mic atelier unde să poată prelucra puțin piesele să se vadă ideea din spatele machetei, nu doar frigăruile de bambus sau paletele din lemn cumpărate din magazin de artizanat. Am remarcat mușchi alături de metal, poate cu vreo doi meseriași în lemn și prelucrări metalice ar fi putut exprima mai bine viziunea pe care au prezentat-o la dizertații.
Eu le-am fotografiat, am zâmbit cu drag și știu din proprie experiență ce înseamnă să te străduiești.
