Acum 20 de ani, imediat după anii 89, din fosta fabrica de mobila din Baia Mare, Tehnolemn, s-au desprins mai multi întreprinzători care au dezvoltat afaceri în acest domeniu. De-ar fi să ne luăm după Moise Guran, comunismul s-a stins realmente după 1996, când entitățile economice funcționale și după Revoluție au început să se prăbușească strivite sub dimensiunea exagerată de comunism și nesusținute de o piață ”obligatorie” între țările socialiste. Se producea mult, pe stoc, fără desfacere și nu se mai puteau susține.
Firmele mici, rezultate din dezmembrările coloșilor, bazate pe oameni cu experiență și care știau meserie, suple, cu doar câțiva angajați, au luat atunci credite într-o perioadă în care dobânzile erau și de 100%, iar sita pieței a cernut și într-un final au rezistat cele cu fundament real. Unchiul meu a fabricat pentru export în primii ani cuiere, suporturi de flori, mic mobilier, din care am găsit prin imaginile vechi de tot și piesa de mai jos.
Se numește Buttler Tray, tava pentru ospătar, și este compusă dintr-un suport și o tavă ovală cu marginile rabatabile. Străinul a adus feroneria, balamaua cu blocare la 90 de grade și lemnul plus manopera, inclusiv finisajul au fost românești. Piese de mobilier de acest gen, mici, au constituit atunci baza producției vreme îndelungată. Din nostalgie vă prezint această piesă, nu o mai fabricăm și nici nu cred că mai avem vreuna rămasă prin depozit, dar vremurile pe care le evocă au fost cele în care nu făceai distincție în hală între șefi și angajați. Nici astăzi nu se pune accent pe acest aspect, drept dovadă, sunt și astăzi angajați majoritatea celor cu care s-a început atunci. Unchiul meu spune despre vremurile acelea că el împingea scândura și Peter trăgea de cealaltă parte. Azi Peter este seful sălii de mașini și unul dintre cei cei felicitați la aniversarea de 20 de ani ai firmei, care a avut loc în 2013.
Vremuri, începuturi, istorie deja.