Am redescoperit o idee veche de articol pe care ne am apucat să-l public anterior și se referă la subectul prea mult lemn. Dușmanul binelui este prea binele, iar dacă aș rezuma în dulcele grai ardelenesc, căci nu cred că e doar din Maramureș expresia – când cineva se buiecește, înseamnă că și-a pierdut cumpătul, măsura sau ponderarea în ceva anume. Pierdem din limbajul cotidian cuvinte vechi, care cuprindeau fantastic de multe înțelesuri. Ne simplificăm în stil englezesc și ajungem să uităm denumiri din limbajul regional care ne fac limba atât de expresivă.
Prea mult lemn este exact asta … prea mult lemn. Nu trebuie exagerat în exprimarea afinității pentru natural pentru că vom cădea în extrema cealaltă, a kitch-ului, iar rezultatul final în loc să fie apreciat va oripila. Vom fi dezgustați de aspectul interior al unei camere dacă lemn va fi și în pardoseală, și în pereți și în plafon. Indiferent cum îl combinăm, cât de similare sau diferite vor fi esențele, rezultatul nu va întruni deziderate din domeniul frumosului. Sibaritismul, opulența extremă și excentrică, este perceput cu dezgust de majoritatea oamenilor cu bun simț estetic.
Am afirmat de multe ori că simplitatea este foarte complicat de atins și a alege mai puțin în loc de mai mult este o măsură ce rezultă din exercițiu și o experiență bogată.
A fost dificil să găsesc imagini care să exemplifice acest aspect, cred că nici unui om nu-i convine să devină public pentru o realizare care stârnește dezgust. Parcă și văd fotograful minunându-se cu o grimasă la vederea unui astfel de exces și cerând proprietarului acceptul să imortalizeze nereușita ca să ofere exemple concrete de prea mult lemn cu titlul – Așa NU!
Există o marjă în care putem să ne mișcăm în designul interior, dar vă recomand să simplificați cât mai mult totul. Mergeți pe note de culoare și aspect, folosiți elemente discrete pentru a sublinia ceea ce vă place în loc să îmbrăcați totul în materialul ce va fascinează. Imaginați-vă o cameră cu totul în catifea roșie sau placată cu metal și mobilier metalic. Oribil, e drept? Este la fel și când vorbim de prea mult lemn.
Intenționez la casuța de lemn pe care o construiesc, care are exteriorul complet din lemn să fac interiorul cu rigips și în culoarea albă, lăsând la vedere lemn doar în zona grinzilor și stâlpilor. Nu aș vrea să văd lambriu din lemn peste tot, mobilier din lemn, pardosea din lemn și tavan din lemn. Sper in vara asta să termin și să pot prezenta întreg parcursul ridicării acestei căsuțe, de la fundație până la interior finisat, un parcurs de 2 ani, aproape.
Am apreciat articolul de pe Desire to Inspire despre o lucrare a lui Carlos Motta.
Cu drag, de oameni cu măsură.
