Update 7 decembrie – Dacă ai fost să votezi ești dezamăgit, ca și mine. Avem o țară fragmentată plină de oameni dependenți de stat și cu prea puțini oameni liberi. Concluzia mea este că fiecare e pe cont propriu, ca cetățean. Nu mă aștept la nimic bun, nu vom avea un politic determinat în sensul unei schimbări reale. Nu vom vedea temele principale apucate de coarne și mers într-un sens benefic pentru educație, sănătate, autostrăzi.

Cred că efortul de a aplica ștampila merită făcut de fiecare dată când ai ocazia să votezi.

Am făcut-o de fiecare dată din ’96 încoace, de când am drept de vot. Am început cu o dezamăgire cruntă, cu tot nivelul scăzut al înțelegerii politice pe care îl aveam la 18 ani. Întâmplarea face ca astăzi să fi fost la vot și să aplic ștampila pe un numele asociat cu unul dintre ”copiii de la bloc”, cu care n-am mai avut legături de peste 30 de ani. Însă îl știu și asta mi-a dat un dram de imbold, suficient cât să cred că dacă voi considera necesar, voi putea aborda senatorul de azi și să-i spun ce cred, de bine sau de rău.

Să votezi este important în primul rând pentru a avea dreptul să critici după aceea. Altfel, dacă nu faci acest minim efort, mi se pare că opinia exprimată despre politică, fără eticheta de ”votat” n-are nici o relevanță.

Sunt măcinat între două stări contradictorii de spirit. Pe de o parte, negativ, mi-e lehamite de reprezentanții politicii românești, oameni susținuți de o minoritate nereprezentativă pentru întreaga populație. Aici nu au ei vina de a fi aleși cu un număr mic de voturi, ci noi, toți ceilalți care reacționăm aiurea la mesajele lor. A doua stare de spirit, pozitivă, este admirația pentru potențialul geografic al României, completat de câțiva exponenți cu cetățenie română, care dau dovadă de stoicism și performează pe diverse planuri, arătându-mi că nu suntem ”fără speranță”.

Simt că bula mea include oameni extrem de faini, puternici în felul lor, cu un drum propriu și crezuri, ne-îngenuncheați de sistem, capabili să producă valoare pentru ei, familia și apropiații lor. Știu sigur că suntem puțini, insignifianți față de numărul mare din jurul nostru dependenți de relația cu statul, prin pensii, slujbe sau diverse ajutoare. Către aceștia privesc cu compasiune, înțelegând că nu au puterea să se rupă, dar nici nu sunt stăpânii propriilor decizii, n-au opțiuni ci doar dezamăgiri și frustrări.

Să mergi să votezi este azi îndemnul meu, să aplici ștampila aia pe orice căsuță vrei, ca să aflu și eu o dată, ce sens și direcție are azi România. Sunt ani de când încerc să mă conving că oamenii buni s-au eschivat la a se pronunța și au folosit ștampila doar cei legați cu mreje într-un fel sau altul. Cei ce s-au eschivat sunt azi ținta cuvintelor mele.

Vreau să aflu dacă majoritatea românilor vor ceva de la politicienii de azi sau vor doar să continue o stare de fapt stupidă. Suntem înlănțuiți cumva de jocul democrației, ei au nevoie de voturile noastre, noi îi votăm cu ceva așteptări. Îi detest pe cei care afirmă că n-are nici o valoare votul, că dacă ar valora nu ne-ar lăsa să o facem. Nu cred în conspirații absurde, cred că e mai simplu de întreținut această iluzie.

Dacă noi credem că ei controlează totul, vor ajunge să o facă doar știind că noi asta credem. Le acordăm din teamă ceea ce ei cu înfrigurare caută să reușească de fiecare dată.

Și le merge, da dom’le, le merge!

Oscilez de ani buni între ideea de a pleca din țară, scârbit de clasa politică și aruncatul pisicii dintr-o curte într-alta versus ideea de a aprecia tot ceea ce am reușit până acum și să rămân, de a continua să fiu optimist, cu speranța că va fi altfel, mai bine, desigur. Avem o țară cum n-au multe popoare, am argumente de care sunt sigur că nu greșesc când sper că aici se poate construi Raiul pe pământ, dar nu o facem. Pe cale de consecință îmi vine să fug și să caut un sistem funcțional.

Asta cu sistemele este o vorbă care a fost o revelație pentru mine. Nația asta suferă de individualism și incapacitatea de a construi sisteme. Sociologul care a spus asta m-a făcut să înțeleg ceea ce nu am reușit să pătrund până acum. Din individualism, din binele personal sau restrâns, nu putem ieși din acest cerc vicios și să colaborăm pentru binele comun, ce se răsfrânge și la nivel individual. Fiecare român se străduiește singur, iar cei care-s mai răsăriți și reușesc trec cu vederea din confortul propriu zloatele prin care au răzbătut, și nu mai încearcă să schimbe ceva.

Atunci când alegem să părăsim această țară, căci așa se pleacă, intrăm în sisteme construite de alții și performăm. Ne amăgim că românii sunt senzaționali, în schimb realitatea este că într-un sistem funcțional și un prost pare mediocru.

Te rog să mergi să votezi, să mă edific și eu ce e cu noi. Eu am fost, am contribuit la formarea răspunsului.

Eu încă cred că avem suficient aur în munți ca să nu mai batem pe la alte porți. Nu contează că pământurile sunt pârloagă, se pot ara. Anul viitor poate fi îmbelșugat, dar trebuie să ne apucăm de treabă.

Putem renunța la a mai întinde mâna, spre stat, spre conducătorii obștii și să evaluăm corect ce avem valoros în bătătură? Parlamentarii aleși nu vor lucra în locul nostru, însă trebuie să creeze contextul în care sudoarea fiecăruia dintre noi să nu mai fie apă de duș pentru ei.

Te rog, din suflet, să mergi să votezi, aș vrea să știu dacă merită să mai rămân sau să plec?