Șuruburi Robertson: capul pătrat pe care dulgherii din Canada nu-l schimbă pe nimic
- Casă și grădină
- 19 octombrie 2026
- 1 comentarii
Un prieten dulgher care lucrează în Canada mi-a spus odată, aproape supărat, că el nu folosește decât șuruburi Robertson, cele cu locaș pătrat. Nu cruce, nu Pozidrive, nu Torx. Pătrat. Am râs atunci, dar curiozitatea a rămas. Așa am aflat că aceste șuruburi au un nume și o istorie care merită povestită: șuruburile Robertson.
Înainte să-ți povestesc despre aceste șuruburi mai pot să-ți spun că în Canada toate proiectele se fac de către arhitecți în centimetri, unitatea oficială, iar meșterii lucrează toți în sistem imperial, pentru că materia primă așa e disponibilă. Oamenii fac conversii automat și solicita ca pe planurile de execuție să fie ambele cote, altfel e nasol.
Cum se numesc șuruburile cu bit pătrat
Denumirea corectă este șuruburi Robertson, după numele inventatorului, Peter L. Robertson. În engleză le găsești ca Robertson screw, square drive sau, în magazinele de scule, simplu SQ. Canadienii le spun aproape exclusiv „Robertson”, cam cum spunem noi „flex” la polizorul unghiular. În standardul american apar ca „ANSI Type III Square Center”.
La noi, dacă vrei să cumperi biți pentru ele, caută „bit pătrat”, „bit Robertson” sau „bit SQ”. Mărimile sunt marcate SQ0, SQ1, SQ2, SQ3 (uneori R1, R2, R3). Așa sună teoria, in practică găsești doar biți de cumpărat, șuruburi nu. Cel puțin nu am găsit eu, și nu mă mir, atâta vreme cât nici nu știu oamenii de ele.
Ce are special capul pătrat
La șuruburi Robertson, locașul nu este un pătrat drept, ci un pătrat ușor conic, care se îngustează spre fund. Bitul are aceeași formă. Când îl împingi în șurub, cele două se „încleștează” și șurubul rămâne pe bit fără să-l ții cu mâna. Poți întoarce mașina de înșurubat cu vârful în jos și șurubul nu cade.
Pentru cine lucrează pe schele, pe acoperiș sau într-o poziție incomodă, asta înseamnă enorm: o mână ține piesa, cealaltă înșurubează. Nu mai scapi șuruburi printre grinzi.
Ceva la fel de important: bitul pătrat nu sare din locaș atât de ușor. La șuruburile cu cruce (Phillips), când forța crește, bitul tinde să fie împins afară și să roadă capul. La pătrat, forța se transmite pe patru fețe plane, deci capul se strică mult mai rar.
Povestea lui P.L. Robertson
Peter Lymburner Robertson (1879–1951) era un comis-voiajor din Ontario, Canada. Povestea spune că, într-o demonstrație, șurubelnița i-a alunecat dintr-un șurub cu cap drept și s-a tăiat la mână. A plecat acasă hotărât să facă un șurub mai bun.
Ideea locașului pătrat nu era complet nouă: exista un brevet american din 1875, dar nimeni nu reușise să fabrice astfel de șuruburi ieftin. Meritul lui Robertson a fost metoda de producție: capul era format la rece, prin presare, ceea ce făcea fabricarea în serie posibilă.
A depus cererea de brevet în 1907, a convins orașul Milton (Ontario) să-i împrumute bani pentru o fabrică și a primit brevetul canadian în februarie 1909. Primii clienți care au cumpărat șuruburi Robertson au fost constructorii de bărci și fabricanții de mobilă, adică exact oamenii care lucrau cu lemnul. Partea haioasă de azi este că deținătorul vrevetului este o companie Marmon Fastner Company – parte din grupul Berkshire Hathaway ce a cumpărat actiuni in 2008 si a finalizat achiziția in 2013. Warren Buffet e orientat spre investiții verificate, clasice. A ratat Intel-ul, Google … dar nici ce are în portofoliu nu e de ici de colo.
De ce nu le folosește toată lumea: Henry Ford
Aici povestea devine interesantă. Fisher Body, firma care făcea caroseriile din lemn pentru Ford Model T, folosea sute de șuruburi Robertson pe fiecare mașină. Henry Ford a calculat că acestea îi economiseau aproximativ două ore de muncă la fiecare automobil.
Ford a cerut atunci o licență exclusivă pentru producția și folosirea lor în Statele Unite. Robertson a refuzat. Nu voia să cedeze controlul asupra invenției lui. Ford nu voia să depindă de un singur furnizor și a rămas la șuruburile clasice, iar mai târziu industria americană a adoptat șurubul cu cruce Phillips, al cărui inventator a fost mult mai dispus să vândă licențe.
Rezultatul se vede și azi: în Canada, Robertson este șurubul standard. În SUA e cunoscut, dar mult mai puțin folosit, iar în Europa a dominat crucea, apoi Pozidriv și, mai nou, Torx. Ultimul brevet al lui Robertson a expirat abia în 1964, prea târziu ca să mai schimbe obiceiurile unui continent.
Codul de culori al biților
Canadienii recunosc mărimea bitului după culoarea mânerului șurubelniței:
- portocaliu – SQ00, pentru șuruburi foarte mici
- galben – SQ0, șuruburi mici
- verde – SQ1, șuruburi subțiri, pentru feronerie și mobilă
- roșu – SQ2, cel mai folosit, pentru majoritatea șuruburilor pentru lemn
- negru – SQ3, șuruburi groase, de construcție
Dacă cumperi un singur bit, ia-l pe cel roșu, SQ2. Cu el faci 80% din treabă.
Robertson față de alte locașuri
Cap drept (slot) – cel mai vechi. Bitul sare ușor, nu centrează șurubul. Bun doar pentru restaurări și feronerie decorativă.
Cruce (Phillips, PH) – centrează bine, dar bitul tinde să iasă din locaș la cuplu mare și roade capul. Oricine a scos un șurub ruginit cu cruce știe despre ce vorbesc.
Pozidriv (PZ) – varianta europeană îmbunătățită a crucii, foarte răspândită și la noi. Mai bun decât Phillips, dar dacă folosești din greșeală un bit PH într-un șurub PZ, rozi capul imediat.
Torx (TX, stea) – cel mai bun la cuplu foarte mare și cel mai răspândit azi la șuruburile de construcție pentru lemn din Europa. Ține și el șurubul pe bit, dar ceva mai puțin ferm decât pătratul. Eu folosesc Heco, ca brand preferat și mai ales holzșurubul de podele. Nu-mi lipsește din atelier de ani de zile.
Robertson (SQ) – simplu, ține excelent șurubul pe bit, se roade greu, ideal pentru lemn. Dezavantajul principal în România: găsești mai greu șuruburi cu acest locaș.
Sincer, în practică diferența dintre Torx și Robertson e mai mică decât între oricare dintre ele și crucea clasică. Ce contează cel mai mult este să folosești bitul potrivit și unul neuzat.
Unde le întâlnești la noi …. nicăieri în magazine
Chiar dacă nu le cauți, s-ar putea să ai deja câteva șuruburi Robertson în atelier:
- șuruburile pentru îmbinări în buzunar (pocket hole) de la Kreg și alți producători folosesc frecvent locaș pătrat SQ2;
- unele șuruburi pentru terasă (decking) și pentru feronerie de import din America de Nord;
- șuruburile cu locaș combinat, pătrat plus cruce, care merg cu ambele tipuri de bit.
Biții SQ se găsesc ușor în seturile de biți ale marilor producători și în magazinele online de scule.
Ca pentru final ….
Prietenul meu din Canada are dreptate în felul lui: după ce lucrezi o vreme cu șuruburi Robertson, crucea pare o soluție de compromis. Dar adevărata lecție a acestei povești nu e doar tehnică. Un șurub mai bun a pierdut piața celei mai mari economii din lume nu din cauza calității, ci din cauza unei negocieri. Aseară am văzut Ford vs Ferrari și am vazut cum era sa fie vândută marca italiana, dar a fost proastă negocierea.
Am ceva experiență cu mărcile de șuruburi, am mai scris – Inox – oțel inoxidabil pentru holzșuruburi – 2 variante și
Dacă lucrezi des cu lemn, merită să încerci: un bit roșu SQ2 și o cutie de șuruburi Robertson. Aș încerca, însă tot ce am mai nou e Torx, și nu găsesc furnizori de șuruburi.
Voi ce șuruburi folosiți în atelier? Ați lucrat cu Robertson? Spuneți-mi în comentarii.
One thought on “Șuruburi Robertson: capul pătrat pe care dulgherii din Canada nu-l schimbă pe nimic”
Exceptional articol. Folosesc exclusiv Spax, T-Star plus si mi se par geniale.
Sigur, as schimba pe SQ, dar la micul Dedeman de la noi nu se gasesc si mi se pare anevoios sa comand online.