Credeam cu ani în urmă că cei care cumpără lucruri vechi aparțin unui stil, vintage i se zice. În urma unei întâmplări recente, mi-am reconsiderat aprecierea stilului vintage și am ajuns și eu să văd un lucru vechi ca fiind ceva de calitate, produs în vremurile în care materialele nu aveau atâția substituenți. Lemnul era lemn, nu stratificat, MDF, PAL, rubberwood acoperit cu furnir de stejar … înțelegeți unde bat.
Să vedeți ce spune dicționarul Oxford despre vintage, am subliniat cu roșu:
Așadar să notăm ideea că un lucru vintage, adică vechi măcar de 20 de ani, dar nu mai mult de 100 de ani este o opțiune funcțională și de multe ori calitativ peste produsele noi.
Prietenul meu și-a cumpărat o masă, de la un depozit de lucruri second hand, adică cu un proprietar anterior. Multe obiecte de acolo sunt produse în urmă cu ceva decenii, au fost folosite și nu au ajuns la gunoi pentru că cineva s-a obosit să le colecteze, pe bani puțini sau gratis și să facă un profit, revânzându-le.
Masa cumpărată de prietenul meu a fost achiziționată cu 160 de lei. Banii nu au nici o legătură cu valoarea obiectului în sine, nu reflectă nimic din caracteristicile acestuia. Acoperă poate transportul, prețul depozitării și o foarte mică marjă de profit.
Aproape toate obiectele din astfel de surse, fie că sunt piețe volante, fie depozite, sunt aduse de peste graniță. Germania e țara de unde am văzut cele mai multe astfel de obiecte, cred că după decesul unor vârstnici sunt grupuri care se ocupă să golească locuințele înainte de a fi vândute și renovate. Pentru tinerii de zi nu mai au valoare sentimentală obiectele părinților. Sunt doar obiecte, de care se dispensează cât mai repede, fără costuri dacă se poate. Eu caut unelte vechi de regulă în aceste locuri, sunt mai bune decât cele noi din magazin.
Uite dovada, hârleț german, 30 de lei. Partea unde intră coada în suport este dublu întărită, și pe dos. L-am băgat la recondiționat, atașez poze cu el când e gata.
Revenind la masa prietenului meu, omul nu se sfiește când e vorba de muncă și nici nu se teme să se murdărească pe mâini. A pus osul la treaba, cu un abraziv, cu nițel ulei și a făcut o recondiționare de toată frumusețea.
Locul ei este într-o cabană, mai exact sub acoperișul ăsta, pe care vi l-am mai arătat în vară. Dacă ar fi să localizez mobilierul acesta vechi, este fix sub bucata lipsă fără scânduri din dreapta imaginii, sus. Acolo e un colțișor care azi e bucătărie și unde pe colțarul și la masa asta 2 oameni își zâmbesc unul altuia cu drag.
Vintage? Vechi? Aș descrie produsele fabricate de noi că sunt produse cu meșteri vintage după metode vechi. Doar lemnu-i nou tăiat, uscat și finisat. Însă la noi refuzăm să modernizăm prea mult, procesul de producție e același. Lemnul verde stă 12 luni pe stivă, la detensionat fibra, intră mai apoi în uscătorul de cherestea și apoi la prelucrare și finisare până n-apucă umiditatea să sară de 10%.
Intrați pe catalogul de produse și vedeți ce și cum, de vă trebuiește o masă din stejar românesc, făcută de meșteri neaoși de Maramureș.
